Redactor: Crisitina Maria Chira
Grafician: Kira Bitoleanu
Un subiect considerat tabu, cu toții am auzit măcar o dată de noțiunea de kinks. În pop culture acestea sunt puternic asociate cu traume, dar care este, mai exact, psihologia din spatele dezvoltării acestor atracții neconvenționale? Chiar au de-a face „the daddy issues” cu faptul că unor oameni ajung să li se pară interesante...tălpile?
Și mai important, sunt kink-urile moștenite?
Înainte de toate, ar trebui să oferim o definiție mai clară a termenului: Samuel Hughes descrie în Psychology Today un kink că fiind un act de natură sexuală consensual, dar netradițional. Există nenumărate exemple, cel mai des întâlnite fiind atracțiile față de diferite obiecte sau articole vestimentare sau față de anumite comportamente (dominante, supuse, unele forme de limbaj).
Acum că am stabilit obiectul discuției putem începe să vorbim despre ce anume duce la dezvoltarea unui kink.
În primul rând, nu există o vârstă anume la care acestea pot sau nu pot să apară. Primele semne ale acestor atracții pot începe încă din copilărie sau se pot dezvolta în plină maturitate, în urma diferitelor experiențe sexuale sau nu. Există posibilitatea ca o persoană să aibă o predispoziție psihologică pentru un anumit kink și să realizeze acest lucru mai târziu în viață sau să-l dobândească prin explorare. Chiar și înainte de vârsta de 10 ani pot apărea manifestări cum ar fi entuziasmul de a fi prins într-un joc de-a „hoții și vardiștii” care se pot translata în viitor în diferite atracții neconvenționale.
Am ajuns la momentul mult-așteptat al acestui articol: sunt kink-urile, conform miturilor populare, un răspuns la traumele din trecut sau un mecanism de coping pentru a trece peste ele? Pe scurt, nu. În psihologie, însă, nu există astfel de valori absolute, fiecare persoană fiind atât de diferită. Unele persoane experimentează anumite kink-uri deoarece acestea pot fi manifestate într-un mediu controlat ce le poate ajuta să depășească situații dificile (o victimă a abuzurilor sexuale ar putea să își dorească să recreeze scenarii într-un mod în care aceasta este în putere). Este adevărat că anumite studii au arătat că unii indivizi care au fost neglijați/abuzați în copilărie sunt predispuși să ia parte la activități divergente din punct de vedere sexual, dar nu există o relație directa de cauzalitate între traume și dezvoltarea de kink-uri.
Am citit de curând o postare pe o rețea de socializare care pretindea că aceste preferințe sexuale sunt moștenite și am fost, pe bună dreptate, puțin îngrozită și extrem de sceptică, așa că am decis să investighez. Concluzia? În mod deloc surprinzător, studiile nu au găsit nicio corelație între factorii genetici și aceasta deschidere către astfel de experimentări. Cel mai important rol în descoperirea și dezvoltarea diversei multitudini de kink-uri posibile îl joacă, în cele din urmă, experiența personală cu mediul social înconjurător și curiozitatea de autocunoaștere.
Este însuși acest context social care are o influență puternică asupra psihologiei din spatele apariției kink-urilor: în țările conservatoare, spre exemplu, în care nu există discuții libere despre sexualitate, șansele ca o persoana să dezvolte atracții deosebite scad drastic. Condiționarea mintală de a fi văzut bine de un grup pentru a nu fi dat afară din el poate duce la rușine și chiar la îndoieli în legătură cu propria sănătate psihică atunci când un individ nu cunoaște ce este normal, chiar dacă nu atât de des întâlnit, și ce nu. Este importantă recunoașterea acestor aspecte pentru a putea diferenția între patologic și normal, precum și pentru a ușură stresul psihic ce survine în urma acestor îndoieli.
Acestea fiind spuse, oamenii sunt foarte...creativi în materie de comportamente sexuale, dar factorii implicați în conștientizarea kink-urilor sunt, în marea majoritate a cazurilor, banali și inofensivi, la fel ca practicile în sine, la urma urmelor.
Care este cel mai neobișnuit kink despre care ai auzit?
Comentários