Kakorrhaphiophobia

Redactor: Rareș Popa

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Daria Desaga

Tuturor ne este cunoscut sentimentul înfrângerii. În dorința inerentă de a ne atinge potențialul, ne confruntăm cu obstacole ce ne îngreunează drumul către obiectivul visat. Uneori aceste obstacole se dovedesc a fi mai frecvente decât ne-am putea dori și nu întârzie să apară. De ce nu suntem suficienți de buni? ne-am putea întreba. De ce multora din jurul nostru le merge așa de bine fără să depună efort? Astfel, putem ajunge să dezvoltăm kakorrhaphiophobia sau o frică anormală de eșec, fiind convinși că lipsa de acțiune ne poate ajuta mai mult, în detrimentul lecțiilor pe care o înfrângere ni le poate oferi.

De câte ori pe zi vă întrebați dacă ați făcut decizia corectă? Fie că vorbim despre ceva superficial, precum alegerea unor haine care se asortează sau decizii care pot avea un impact major pentru viitor, acest sentiment, frica, tinde să ne domine gândurile. Frica nu este o emoție indezirabilă, fiind chiar motivul principal pentru care umanitatea supraviețuiește. Problema intervine atunci când sentimentul este unul exagerat. Au fost numeroase momente în viața mea în care pot spune că frica pe care am simțit-o a fost nejustificată. Mă pot gândi la multe dăți în care am refuzat să ies afară doar pentru că nu am știut cum să mă îmbrac într-un mod pe care mi l-am dorit. Totodată, am simțit deseori frica legată de faptul că aș putea dezamăgi oamenii atunci când am luat parte la organizarea majoratului meu. Kakorrhaphiophobia este deci inhibitoare, urmărește să te facă să renunți sau, mai rău, să nu îți dorești măcar să începi.

Cauzele acestei fobii sunt variate. Din experiența mea, pot spune că provine de la dorința exagerată ca totul să fie perfect. Este lesne de înțeles că o asemenea cerință, dincolo de capacitățile umane poate aduce odată cu ea frica de eșec. Totodată, experiențe negative din trecut sau un istoric traumatizant al unei persoane care vine dintr-o familie cu părinți exigenți pot conduce la o astfel de frică irațională. În esență, totul se reduce la o lipsă de încredere în sine și abilitățile proprii. „De ce să mai merg la test dacă oricum voi lua o notă mică?” ar putea fi procesul de gândire al unei persoane a cărei lipsă de încredere a condus la frica de eșec.

Procrastinarea este astfel un mod în care kakorrhaphiophobia se manifestă. În special în medii competitive precum școală, facultate sau serviciu tindem să procrastinăm nu pentru că suntem leneși, ci pentru că ne este frică că munca noastră nu va fi apreciată, ci văzută ca un eșec ce, în faza finală, ne caracterizează pe noi înșine. Această ezitare de a acționa persistă pe tot parcursul vieții. Ajungem să ne limităm propriile capabilități și, în sfârșit, să ne rezumăm la modelul vieții pe care societatea o impune.

Astfel, ne pierdem propria identitate, așteptând ca deciziile să fie luate de alte persoane.

Ce putem face dacă regăsim în noi cele spuse mai sus? Nu este un obiectiv ușor să scapi de o fobie, în special dacă este una ce a guvernat modul de gândire și acțiunile unui individ pentru o lungă perioadă de timp. Totuși, prin disciplină și educație, totul este realizabil. O metodă pe care am folosit-o eu este să privesc viața mea cu o doză de scepticism. De ce să îmi fie frică de ceva ce nu am garanția că o să se întâmple? Nu voi ști niciodată dacă o alegere este una bună, rea sau poate conduce la un eșec. Tot ce îmi este garantat este o lecție pe care nu aș fi putut să o învăț în lipsa unei acțiuni. Este important să găsim un mod de gândire potrivit nouă ce ne permite să evoluăm. Putem începe prin a fi mai buni cu noi înșine și să înțelegem că înfrângerile sunt inevitabile. Mereu a rezonat cu mine credința că maestrul a eșuat de mai multe ori decât ucenicul a încercat.

În concluzie, kakorrhaphiophobia sau frica de eșec se manifestă ca un răspuns al creierului bazat pe experiențele anterioare. Este important să înțelegem cauzele apariției acestei fobii în viața noastră, iar odată știute să lucrăm cu noi înșine în acest sens. Totodată, dacă vrem să regăsim forța de a acționa fără a ne fi frică de eșec, trebuie să ne condiționăm pe noi înșine, prin metode precum NLP sau disciplină și să realizăm că putem fi liberi doar dacă învățăm să ne controlăm trăirile împreună cu impactul pe care îl au asupra vieții noastre.