Ipohondria

Redactor: Elisa Velicu

Tehnoredactor: Ilinca Pelivan

Grafician: Ana Voiculescu

Cât de des vi se întâmplă să citiți un material de specialitate sau să auziți o știre despre o boală și să dezvoltați simptome pentru ea? Dacă răspunsul este ,,mi se întâmplă foarte des”, atunci este foarte posibil să suferiți de ipohondrie, o afecțiune medicală care creează un mare disconfort atât fizic, cât și psihic. Ipohondria, cunoscută medical sub numele de hipocondrie, este o tulburare psihică greu de îndurat, atât pentru pacient, cât și pentru persoanele din jurul lui. Aceasta poate fi recunoscută ușor după câteva semne, care necesită o mică atenție la detalii.

Și totuși, ce este acela un ipohondru? Persoana care suferă de ipohondrie are o frică permanentă asupra posibilității de a avea una sau mai multe afecțiuni medicale grave, care îi amenință viața. În general, ipohondrul tinde să accentueze și să exagereze semnele fizice pe care le are sau senzațiile normale ale corpului. Pentru un ipohondru, o simplă durere de cap poate fi un semn al unei boli în stadiu terminal.

Ipohondrul are o toleranță scăzută la disconfortul fizic și o tendință de a exagera semnele fizice pe care le are, de aceea în momentul în care citește sau aude discutându-se în jurul lui de o boală, își însușește simptomele, începând să se documenteze serios asupra bolii de care a auzit. Treptat, începe să dezvolte și fizic simptomele despre care citește, iar consultul de specialitate nu îi spulberă credința că este bolnav. De aceea, va căuta întotdeauna alternative și va solicita și alt tip de investigații decât cele recomandate, în ideea că va reuși să găsească sursa semnelor fizice pe care le are. Un ipohondru este ferm convins că are cel puțin o boală care îi afectează serios sănătatea.

Dacă vă întrebați cum arată un ipohondru ei bine acestea sunt câteva din semne: pacientul crede cu tărie că boala sau disfuncția este prezentă în viața lui, efectuează consulturi medicale repetate, schimbă frecvent medicii, face cercetări medicale în mod obsesiv, verifică frecvent problemele medicale preexistente, precum și semnele vitale (tensiunea arterială, puls etc), poartă permanent discuții cu cei din jur în legătură cu problemele medicale suspectate, chiar dacă rezultatele sunt negative, simptomele nu dispar decât pentru o durată scurtă, este anxios și depresiv.

Din nefericire, această convingere nejustificată ajunge să afecteze buna funcționare a organismului, chiar dacă pacientul nu suferă de nicio afecțiune medicală reală, iar cele mai afectate sunt sistemele gastro-intestinal și cel cardio-vascular, care sunt nevoite să ,,digere” tensiunea excesivă pe care pacientul o pune asupra lor. Un ipohondru, prin prisma stresului autogenerat și al fricii, va dezvolta în timp probleme cu digestia și cu funcționarea inimii.

Tratamentul pentru ipohondrie este orientat pe controlarea simptomelor, nu pe vindecarea lor. Acesta combină tratamentul psihofarmacologic cu cel psihologic, inclusiv tratamente de grup psihoeducaționale. Vor fi administrate medicamente antidepresive și anxiolitice, care să atenueze efectele depresiei și anxietății. Prin psihoterapie, pacientul este încurajat să descopere semnificațiile simbolice ale simptomelor dezvoltate. Sunt recomandate hipnoza și terapia comportamentală.