Interviu cu Dl. Profesor de Psihologie Bădoiu Petre

1. Cum ați descoperit psihologia?

Când eram puștan nu prea știam ce e aia „psihologie”. Vechiul regim a desființat Facultatea de Psihologie în sine. Aveam o atracție de a cunoaște, de a sonda, de a pătrunde în ceea ce gândește cineva, ceea ce simte și eram interesat să îmi explice de ce funcționez eu așa cum funcționez. Sunt o fire timidă, poate nu mă credeți. Mă centram foarte mult pe ce simt, ce gândesc și încercam să identific în alții asta. Eram sensibil la suferința celor din jur. Ajută mult în partea asta de terapie, dar nu atât de sensibil cât să te afecteze și pe tine. Cu afectivitate tocită n-ai ce căuta în această meserie. Deși mi-a plăcut sportul foarte mult (am jucat fotbal pâna la 20 de ani), nu am avut inteligență chinestezică. Am făcut facultatea mai târziu, când eram puțin mai „copt”. A trebuit să ard niște etape, de aceea am și făcut încă una, trebuia să compensez. Era nevoia de a compensa niște pași pierduți, simțeam că pot da ceva valoros înapoi.

2. De ce ați ales să practicați psihologia clinică?

Am avut contact cu oamenii, cu intervențiile, a fost o alegere firească. Poate la începutul facultății îmi doream într-o firmă, pe resurse umane. Mi se părea mai atractiv, dar așa a fost să fie, lucrarea de diplomă având ca subiect indivizii din cadrul asistenței sociale. Mi-a fost mai ușor, eram familiarizat.

Am citit foarte mult. Nu în liceu mi-a venit pofta, nu atunci mi-a fost deschis apetitul. Sunt foarte sensibil în relația cu elevii mei; un profesor trebuie să iți deschidă apetitul, să cultive curiozitatea, să urmeze anumite lecții conform programei, dar și altele care nu sunt din manual și au legatură cu psihologia. Am citit filosofie mai mult decât psihologie. Se leagă mult între ele, să despice firul în patru. Psihologia clinică are partea aplicată, nu numai să contempli.

3. Ce filosof v-a atras atenția?

Socrate mi se părea fascinant. Socrate n-a scris nimic, a fost un orator. Din aproape în aproape, prin răspunsuri succesive, ajungeai să îți dai singur răspunsul. Socrate mi s-a părut extraordinar. Nietzche mi-a plăcut ca minte ciudată. Schopenhauer, în general, avea ceva cu orice există, pentru el totul trebuia să se schimbe. Nietzsche era un fals profet, nu neapărat că i-aș însuși ideile.

4. Relația cu elevii. Care credeți că este relația dintre profesor de psihologie și psiholog?

Pe mine, ca profesor, m-au ajutat experiențele de psiholog practicant, pentru că atunci când vorbești doar din cărți, un elev te simte. Când ai tu experiență, o ai tu, exemplele au o notă de acuratețe, ele se îmbină perfect și cred că, în domenii de genul ăsta, ideal ar fi să existe și o experiență practică. Voi, elevii, sunteți destul de greu de captat. Îți mai rămâne doar să vii cu ceva ce ai trăit tu, poți așa să împărtășești și altora, să se creeze o relație autentică, nu unul spune o informație, celălalt o însușește și atât. Cred că e important să ai această experiență directă, mai ales în psihologie.

5. După ce vă ghidați când alegeți un pacient?

Acum, asta cu tehnica... eu sunt mai selectiv. Combin, nu merg pe un șablon. Sunt un tip mai spontan, am trăit, am văzut lucruri, am stat la masă cu oameni care nu erau bine văzuți. Eram fascinat să le aflu povestea, psihologia. Nu cred că este o rețetă, nu este un pat al lui Procust. De multe ori poți să ratezi. Poate sunt oameni cu firi mai analitice și atunci mergi pe altfel de psihologie, psihanaliză, psihologie analitică, etc.

6. Psiholog preferat?

Sunt subiectiv. Dacă m-am format în jungiană, o să zic Jung, dar mi-a plăcut foarte mult Freud în adolescență. De abia în facultate l-am înțeles, sub îndrumarea unui profesor, desigur. Jung mi se părea mai așezat, mai înțelept, l-am descoperit mai târziu. Poate rezonez mai mult cu Jung, poate am descoperit anumite exagerări la Freud. Îmi plac oamenii din zona analitică, care lucrează cu inconștientul. Este fascinant. În măsura în care nu te temi de el, ești un om liber. Dacă te temi, ești încordat și rigid.

7. Cum vedeți viitorul psihologiei în România?

La Cluj știu că este un centru efervescent în zona asta; rectorul facultății este psiholog și este mai interesat în cercetare. Nu se investește la noi în țară. Aici (în România) faci mai mult din pasiune, dar resursele sunt limitate. Olanda, Anglia sunt net superioare, însă America este deasupra tuturor. În occident te poți dezvolta pe partea de cercetare.

8. Cum gestionăm stresul înainte de examene? De ce apare stresul, în primul rând?

Frica de nereușită, relația cu stima de sine, poate să fie vorba de managementul timpului. Trebuie să vezi de unde vine stresul, o organizare. Nu există o rețetă, trebuie să mergi la cauză pentru a reuși să te relaxezi. Evidențierea calităților dovedite, nu bomboana amară contează, ci cum ai fost obișnuit, dacă ai stat cu presiunea notelor mari. E de discutat și cu notele astea.

9. Cum ne depășim frica?

Păi, înfruntând situația, nefugind de ea. Fricile presupun desensibilizarea sistematică. Cu cât am mai des contact cu situația de care mă tem, cu atât e mai probabil să scadă temerea; discutând despre ele, nu fugind de ele. Să nu mascăm fricile, încercând să le aducem la suprafață în conștient. Discutăm despre ele, despre ce le poate cauza, despre ce ne cauzează disconfort. De obicei, nu vedem decât o singură cale.

10. Cum poate încrederea de sine să fie crescută?

În primul rând, prin apelul la reușită, printr-o evaluare obiectivă a ceva ce cu adevărat ai putut face, prin relativizarea unor situații. Să nu dăm importanță de parcă viața noastră ar depinde de asta, acceptând că avem și limite. Ăsta ar fi marele hop al elevilor foarte buni, cum sunteți voi, teama de a nu fi perfect, cel mai bun. Stau și mă uit, sunt oameni mult mai puțin pregătiți care doar pentru că au încredere în ei reușesc.

11. Este grea meseria în sine?

Pe plan emoțional, este o meserie care solicită și recunosc că nu de puține ori am fost dezamăgit și m-am simțit neputincios, lucrând inițial într-un sistem de stat. Pe lângă dramele lor, e o meserie care solicită, dar care poate aduce și satisfacție când cineva îți zâmbește, îți mulțumește, îți spune că se simte mai bine. Și treci peste eventualele probleme. Depinde iar și de ce tip de psiholog vrei să te faci. Există și domenii mult mai puțin încărcate, cum ar fi psihologia managementului.

12. Mental vs psihic?

De obicei se suprapun aceste noțiuni. Mental ar fi felul în care gândești, aș situa mental la conștient. Psihicul conține și inconștientul.