Influența oxitocinei asupra comportamentului

Redactor : Teodora Neagoe

Tehnoredactor : Giulia Ciubucciun

Grafician : Sara Oncescu

PR : Patricia Mocanu

Când aud noțiunea de „comportament”, majoritatea oamenilor pot deduce la ce se referă, gândindu-se la felul în care un om își exprimă gândurile și sentimentele, în perspectivă de ansamblu reliefând de fapt trăsăturile de caracter ale fiecărei persoane, puse în valoare în cantități diferite, în funcție de conjunctură și de starea individului. Când auzim despre termenul „oxitocină” însă, fie ajungem să-l recunoaștem drept supranumitul „hormon al iubirii”, fie nu suntem tocmai familiarizați cu noțiunea, fiind un termen științific, legat de partea chimică a funcționării organismului nostru. În ambele cazuri, deținem totuși informații de suprafață, superficiale, fără să cunoaștem mai multe detalii despre cum acționează de fapt oxitocina în corp.

Oxitocina este un hormon produs în principal în hipotalamus, unde este fie eliberat în sânge prin glanda pituitară, fie în alte părți ale creierului și măduvei spinării, unde se leagă de receptorii de oxitocină pentru a ne influența comportamentul și fiziologia. Ținând cont de legătura oxitocinei cu activități precum comportamentul matern, travaliul, alăptarea, legăturile sociale selective și plăcerea sexuală, este de notat că cercetătorii lucrează intens la studierea aprofundată a rolului acesteia în creier și în reglarea comportamentului.

Efectele oxitocinei nu sunt însă toate pozitive. În loc să fie implicată doar în comportamente sociale „pozitive”, oxitocina este descrisă mai exact ca un hormon „social”, responsabil pentru mult mai multe tipuri de comportamente sociale, atât pozitive, cât și negative. Există două moduri principale prin care se crede că oxitocina ne afectează comportamentul social și înțelegerea situațiilor sociale. În primul rând, oxitocina ne crește atenția asupra indicilor sociali din jurul nostru, fie ei pozitivi sau negativi. În al doilea rând, ea ne sporește dorința de a aborda alți oameni și de a interacționa cu ei.

Robert C. Froemke, PhD, cercetător în neuroștiințe ce studiază oxitocina și efectele ei la Universitatea din New York, susține că „Cele mai multe studii neuroștiințifice actuale despre oxitocină indică faptul că aceasta nu face întotdeauna oamenii mai fericiți, mai pro-sociali sau mai dispuși să relaționeze. De fapt, oxitocina pare să acționeze precum un buton pentru mărirea volumului, ridicând și amplificând activitatea creierului legată de ceea ce cineva experimentează deja. În esență, în acest lucru se intersectează rezultatele celor mai multe studii recente făcute despre oxitocină”.

Pentru a avea mai bine în vedere relația dintre comportamentul nostru și cantitatea de oxitocină eliberată în corp, este de notat cum efectele acesteia ne fac mai empatici, mai încrezători, iubitori, relaxați, ne sporesc comunicarea și ne întăresc legăturile cu cei din jurul nostru, în ansamblu oferindu-ne un cumul de emoții pozitive. Bineînțeles, după cum am menționat, aceste efecte nu sunt general valabile, însă au o preponderență majoră în situațiile cotidiene. Astfel, pentru a testa dacă oxitocina îmbunătățește într-adevăr capacitatea de a înțelege informațiile emoționale, cercetătorii au administrat adulților (cu deficiențe în recunoașterea emoțiilor) oxitocină, demonstrând că aceasta poate amplifica atât emoții precum gelozia sau invidia, cât și un simț al plăcerii pe care ni-l luăm din suferința sau dificultățile altora. Odată ce nivelul de cooperare într-un grup social crește, s-a observat că oxitocina scade nivelul de cooperare a membrilor acelui grup cu cei din afara sa. Astfel, oxitocina a fost propusă ca fiind utilă în ameliorarea tulburărilor de neurodezvoltare în procesul social și cel cognitiv. Spre exemplu, mai multe studii au raportat că oxitocina a ameliorat simptomele schizofreniei și a exercitat un impact general pozitiv asupra comportamentului social, a cogniției și a memoriei oamenilor. Situația este însă în curs de studiu, oamenii de știință cercetând rolul și efectele oxitocinei în alte diverse tulburări mintale, precum depresia, anxietatea, tulburările de spectru autist, PTSD (tulburarea de stres post-traumatic), dependența și anorexia.

De menționat sunt, bineînțeles, și nivelurile la care oxitocina este prezentă și produsă în corpul unui om, întrucât acestea influențează starea în care se regăsește un individ (un nivel scăzut de oxitocină determinând apariția simptomelor de depresie, inclusiv cea postpartum/postnatală, iar un nivel ridicat de oxitocină în corp marcând, spre exemplu, un nivel de stres ridicat – în unele situații –, precum în relațiile nefavorabile/nefericite sau în cazul izolării sociale).

Astfel, se poate observa cum oxitocina reușește să ne influențeze modul de funcționare atât din punct de vedere hormonal, la un nivel mai puțin vizibil, cât și comportamental, observat și chiar resimțit cu mai multă ușurință de propria noastră persoană, dar și de cei din jur. Oxitocina și-a demonstrat, de-a lungul timpului, prin diverse studii, efectele nu doar pozitive, de plăcere, ci și pe cele relativ negative, afectând nivelul de atenție pe care îl oferim celor din jur și făcându-i pe unii dintre noi să devină relativ dependenți exclusiv de grupul social personal, interacțiunile din afara acestuia fiind mai greu de abordat, chiar inconfortabile pentru unele persoane. Astfel, efectele oxitocinei reușesc a se arăta zi de zi în viața noastră, de la sentimentul de mulțumire și încântare pe care îl avem când ascultăm muzica favorită, până la îmbrățișarea unei persoane dragi nouă.