Inconştientul colectiv

Redactor: Evelina Gheorghe

Tehnoredactor: Sara Oncescu

Grafician: Briana Bercu

„Inconştientul colectiv - în măsura în care putem spune ceva despre el - pare să se compună din motive mitologice sau imagini primordiale, şi de aceea miturile tuturor popoarelor sunt exponenţii săi. De fapt, toată mitologia ar putea fi considerată un soi de proiecţie a inconştientului colectiv... De aceea putem studia inconştientul colectiv în două moduri, prin mitologie sau prin analiza individului.” (The Structure of the Psyche, Carl Gustav Jung).

Psihiatrul elvețian a fost cel ce a găsit un strat mai adânc al inconștientului, lipsit de individualitate, de proiecția personală. Acea mitologie ascunsă în psihicul individului care nu este dobândită de-a lungul vieții, ci este moștenită genetic. Noțiunea de inconștient colectiv desemnează astfel stratul psihicului cu un caracter transpersonal, loc al răspunsurilor arhetipale provenite din mediul uman ancestral. În viziunea lui Jung, acest spațiu era în fond un cumul de „imagini inconștiente ale instinctelor”, iar în spatele individualității fiecăruia, se ascunde mentalitatea primitiva a strămoșilor.

Ca și structură, inconștientul colectiv este format din arhetipuri, acele sensibilități instinctive ce formează o „bibliotecă” universală de conduite. Acestea se activează în urma experiențelor individului cu lumea și contribuie la formarea complexelor. Prezența arhetipurilor este demonstrată, în primul rând de mitologie, prin imaginile mitice ale zeiței mamă, ale zeului care moare, ale bătrânului înțelept, sau prin motive precum nașterea lumii, nașterea miraculoasă sau dubla origine. De asemenea, existența lor în plan psihic este dată și de vise, de fantasmele din sfera hipnotică, de ideile delirante ale psihoticilor, sau chiar și de viziunile spontane apărute în procesul imaginației active a individului. Arhetipurile fiind studiate în profunzime de către Jung, au explicat percepția primordială cu privire la o noțiune sau o figură, această percepție fiind de fapt născută din inconștientul colectiv. Imaginea mamei (iubitoare, ocrotitoare), a tatălui (pretențios, răsplătitor),a bebelușului (neajutorat), imaginea unei anima și a unui animus (materializare a femeii sau a bărbatului ideal pentru fiecare), a omului înțelept (bătrân, cu barba albă) sunt câteva dintre înfățișările pe care ni le imaginăm parcă din momentul în care începem să conștientizăm realitatea în care ne aflăm.

Un exemplu al proiecțiilor arhetipale pe care le deținem încă de la naștere își poate găsi oglindiri în interacțiunea dintre psihiatrul Jung și un pacient de-al său, tratat de psihoză. Acesta afirma cu veracitate că din soare se prelungește un corp, și de acolo se naște vântul. După aproximativ 10 ani, Jung descoperă traducerea unui papirus grecesc închinat zeului Mitra: „Căci vei vedea atârnând din discul solar ceva ca un tub: și anume, când este îndreptat către regiunile de vest, apare întotdeauna vântul de vest”. Această imagine arhetipală face parte astfel atât din viziunea pacientului psihotic, cât și din liturghia dedicată zeului Mitra. Iar, din cauza faptului că pacientul nu avea acces la această scriere, căci a fost publicată mult mai târziu, Jung își explică această imagine drept o fărâmă a inconștientului colectiv, acel arhetip al unui motiv universal.

Inconștientul colectiv reprezintă în esență mitologia ascunsă în psihic, legătura ancestrală cu timpurile aurorale, cu timpul mitic, cu legenda, și cu tot ceea ce a fost înzestrat cu viață, înaintea noastră.