Imaginație și creativitate

Redactor: Bianca Maria Amza

Foto: Bianca Maria Amza

Există un adevăr universal pe care urmează să vi-l demonstrez: Pământul e plat. Ca o farfurie. Dacă ar fi ca un castron, am sta toți claie peste grămadă. Dacă ar fi un castron întors cu fundu-n sus, am pica toți din el. Așa că este plat. V-ați întrebat vreodată unde ajung oamenii dați dispăruți? Vă spun eu: se aventurează până la capătul lumii, îi bate vântul și pică în neant. De când s-a descoperit roata și, prin analogie, mingea, de la atâta marketing am ajuns să credem că însuși Pământul este rotund. Dar ascultați la mine, nu vă lăsați păcăliți de știință, luați-vă după aparențe.

Am încheiat exercițiul de imaginație.

Acum câteva luni am dat audiție la o trupă de teatru. La proba de improvizație mi-au spus că am un minut să îi conving că Pământul este plat. Nu m-am descurcat extraordinar, însă am observat ceva: câtă imaginație poate fi cuprinsă într-un singur minut și cât de frumos ar fi dacă am conștientiza-o și am folosi-o mai des.

Principala caracteristică a profesorilor disprețuiți de elevi este că descurajează imaginația și, prin extensie, creativitatea. Când te văd visând cu ochii deschiși îți impun să revii la realitate, însă ceea ce uită ei este că realitatea în care trăim și pe care o percepem a fost creată cu ajutorul imaginației. Ea este cea datorită căreia fiecare om vede lumea într-un mod diferit și îi aduce propria notă de originalitate. Are atât de multe roluri și beneficii în viața de zi cu zi încât este indispensabilă. Și este atât de vastă și misterioasă încât ar putea duce creierul la maximul său potențial.

Imaginația are un rol esențial încă din copilărie. Vizualizând întâmplări din povești și creând scenarii ipotetice cu ajutorul jucăriilor, reușim să înțelegem mai bine lumea înconjurătoare. Mai departe, când începem să interacționăm cu alți oameni decât familia, ne dezvoltăm abilitatea de a înțelege diferite moduri de gândire punându-ne în locul altor persoane, și de a comunica mai ușor prin intermediul asocierilor, exagerărilor, glumelor și prin propunerea unor situații ipotetice.

Din ce în ce mai multe studii încurajează vizualizarea viitorului, atât în cazul pacienților în stadii de recuperare, cât și în cazul persoanelor care își doresc succesul în anumite domenii. Este din ce în ce mai promovată ideea că, cu cât te gândești mai mult la persoana care vrei să devii şi cu cât o înțelegi mai bine, cu atât sunt mai multe șanse să devii acea persoană. Un simplu exercițiu de imaginație te poate ajuta să-ți dai seama de pașii pe care trebuie să-i urmezi pentru a-ți atinge scopul, iar simplul fapt că te vezi pe tine în viitor îți poate da încredere, sau chiar te poate scoate dintr-o stare de blocaj mental. Pe scurt, imaginaţia îţi poate schimba atitudinea, iar o atitudine potrivită este cheia succesului.

Imaginația este o soluție des utilizată pentru reducerea stresului și a anxietății. Fie că apelăm la ea pentru a evada temporar din realitate și a ne îmbunătăți starea psihică, fie că ne rezolvăm problemele cu ajutorul ei, folosită în mod corect, imaginația poate face minuni. Datorită ei, avem abilitatea de a privi o situație din unghiuri diferite, de a apela la toate cunoștințele noastre și de a le aplica în mod cât mai eficient pentru a găsii soluții, atât în viața de zi cu zi, cât și în mediul academic.

Cu toții știm cât de ineficient este învățatul ca un papagal. Memorezi o lecție cuvânt cu cuvânt, într-un interval enorm de timp, numai pentru a o uita a doua zi. Mai eficient este să faci asocieri și să vizualizezi ceea ce înveți. Astfel, înțelegând mai bine anumite detalii și venind cu idei originale, lucrurile devin mult mai ușor de reținut. Nu aș fi înțeles vreodată nervii spinali dacă nu mi i-aș fi imaginat în spațiu și nu aș fi reținut vreodată mișcările de supinație și pronație ale brațelor fără a le compara cu supa și pâinea (bolul de supă este convex, iar pâinea concavă).

Imaginația nu ajută numai la memorare, ci și la învățarea practică, prin intermediul exercițiului mental. Să zicem că începi cursurile de pian. Nu vrei să uiți ce ai învățat până săptămâna următoare și, neavând încă un pian al tău, îți creezi o imagine mentală: vezi clapele, le apeși pe rând, auzi sunetele fiecăreia. Apoi îți amintești melodia și începi să o cânți din nou, și din nou, și din nou, astfel încât când te întorci la curs o poți reproduce exact sau poate chiar mai bine decât data trecută.

Chiar profesorul de pian mi-a povestit despre un chitarist celebru care, atunci când era încă începător, a compus o melodie simplă, iar după mulți ani de practică a descoperit că își amintea acea melodie, însă într-o formă mult mai complexă, în concordanță cu abilitățile lui. Aceasta este dovada că mintea lucrează constant, chiar și în moduri pe care nu le conștientizăm.

Imaginația este activă mereu, chiar dacă avem impresia că ea apare numai atunci când o invocăm pentru că avem nevoie de ea. Vă încurajez să o explorați mai mult, chiar și atunci când credeți că nu vă folosește la nimic. Poate că, în loc să încercăm să gândim „în afara cutiei”, ar trebui să căutăm frumusețea dinăuntrul ei, așa cum ne propune Terry Pratchett.