Hipnoza

Redactor: Maya Petcu

Tehnoredactor: Daria Motoc

Grafician: Teodora Furtună

Hipnoza reprezintă, poate, una dintre cele mai puțin populare și înțelese fenomene psihice sau medicale din istorie. În primele ei forme, hipnoza era folosită pentru a trata boli și consta în stimulări senzoriale repetitive pentru a provoca anumite stări, numite stări de tip hipnotic.

Definiția științifică a hipnozei se poate enunța astfel: „hipnoza este o componentă clinică și terapeutică, ce implică aplicarea unor proceduri și sugestii care fac persoana hipnotizată să trăiască experiențe imaginative; de-a lungul transei hipnotice, persoana hipnotizată își concentrează atenția mai mult asupra unui subiect și mai puțin asupra stimulilor externi”.

Hipnoza poate fi asemănată, într-o anumită măsură, cu meditația, deoarece ambele constau în schimbarea conștiinței, începând printr-o stare de totală relaxare, urmată de concentrarea asupra unei fotografii sau teme date.

În ceea ce privește procedeul hipnozei, se urmărește ghidarea prin transa indusă de către un specialist. Acest lucru se poate face prin diverse metode, precum relaxarea musculară progresivă, concentrarea privirii asupra unui punct fix sau concentrarea asupra respirației.

Fiind un subiect nu atât de des întâlnit, adesea apar confuzii referitoare la hipnoză, care devin de-a lungul timpului mituri și legende. În continuare, iată câteva dintre cele mai frecvente neînțelegeri privind această tehnică deosebită:

„Specialistul este singurul care are control asupra persoanei hipnotizate, atât timp cât aceasta este în transă”. În realitate, controlul nu îi aparține hipnotizatorului, ci celui hipnotizat.

„Este imposbil să ieși din starea de transă”. Pentru a clarifica această problemă, studiile efectuate au demonstrat că durata hipnozei este limitată și nu este alegerea hipnotizatorului.

„Hipnoza este același lucru cu somnul”. În ciuda faptului că ambele au la bază relaxarea profundă, în timpul hipnozei persoana este perfect conștientă de ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător.

„Doar anumite persoane pot fi hipnotizate”. De fapt, oricine poate fi hipnotizat. Bineînțeles, există și câteva persoane care nu pot fi hipnotizate, dar acestea sunt într-un număr redus.

„Hipnoza te face să-ți divulgi secretele”. Până și în cele mai profunde stări hipnotice, persoana deține în permanență controlul și decide ce informații dorește să transmită sau să păstreze ascunse.

„Persoana hipnotizată poate săvârși fapte imorale în timpul transei”. Una dintre figurile reprezentative ale hipnozei, Milton Erickson, afirma că posibilitatea de a comite acțiuni antisociale din cauza hipnozei este inexistentă.

„Hipnoza are efecte dăunătoare”. În primul rând, nu s-au înregistrat vreodată incidente neplăcute din cauza hipnozei. În al doilea rând, studiile efectuate au demonstrat că hipnoza are numai efecte benefice, cum ar fi rezolvarea diferitelor tulburări, a stărilor depresive, în controlul durerii, al greutății etc.

În concluzie, hipnoza este un instrument extrem de folositor în psihoterapie, fiind un procedeu bine studiat și, în niciun caz, bazat pe practici magice sau ezoterice. În schimb, are o importanță deosebită hipnotizatorul, care într-un caz ideal ar trebui să fie o persoană specializată și bine documentată în acest domeniu.