Hipersexualitate

Redactor: Romina Șerbănică

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Grafician: Andreea Negulescu

​Comportamentul sexual şi viaţa sexuală activă reprezintă o caracteristică normală, importantă şi sănătoasă în viaţa oricărui individ. Dar când devine acest comportament o problemă? Comportamentul sexual compulsiv, numit şi hipersexualitate, reprezintă o accentuare a acestor tendinţe şi mai degrabă o dependenţă sexuală. Cum se manifestă şi ce rădăcini poate avea acest comportament, vom dezvălui în continuare.

​Sindromul hipersexualităţii este definit ca fiind o preocupare disfuncțională pentru fanteziile sexuale, adeseori combinată cu aventuri pasagere, obsesie pentru pornografie și masturbare compulsivă. Pacienții prezintă inhibiții sexuale reduse și sunt atât de copleșiți de obsesia pentru sex, încât calitatea vieții le este afectată într-o mare măsură.

​Alte simptome specifice sunt:

​- Timpul excesiv dedicat fanteziilor și nevoilor sexuale, planificării și implicării în activități sexuale;

​- Angajarea repetitivă în îndeplinirea fanteziilor și satisfacerea nevoilor sexuale ca răspuns la stările de spirit disforice (anxietate, depresie, iritabilitate, etc.);

​- Angajarea repetitivă în satisfacerea nevoilor sexuale pentru înfruntarea unor evenimente stresante ale vieții;

​- Eforturi repetitive de reducere a fanteziilor, nevoilor și comportamentelor sexuale, care eșuează;

​- Angajarea în comportamente sexuale fără asumarea riscurilor de lezare a propriei persoane sau a celor din jur;

​- Îndeplinirea sarcinilor zilnice și viață personală, socială și profesională este afectată de comportamentul sexual deviant.

​În unele cazuri, sexualizarea exagerată nu primeşte atâta atenţie pe cât ar trebui. În general, o persoană afectată de această tulburare este predispusă la a se sexualiza pentru a se simţi dorită, validată şi pentru a căpăta o anumită încredere în sine. Aceste persoane asociază afecţiunea, aprecierea şi chiar iubirea cu actul sexual, considerându-l unica modalitate de a experimenta aceste sentimente.

În situaţii mai fragile, unele persoane dezvoltă această dependenţă ca rezultat al plăcerii eliberate, simţind că este singura manieră în care pot atinge acel nivel de fericire şi de satisfacţie. Astfel, apare dependenţa chimică faţă de hormonii eliberaţi în cadrul experienţei sexuale. Individul caută să obţină plăcere şi exuberanţă prin intermediul acestor activităţi.

Dependența sexuală poate fi privită și ca o încercare adaptativă de reglare a stării de spirit și a nivelului de toleranță în fața stresului, prin fantezii sexuale intens stimulative.

​Totodată, deşi este considerat un subiect tabu, în cele mai multe situaţii hipersexualitatea poate fi rezultatul unor traume serioase, reprimate, care ar trebui să primească mai multă atenţie în vederea ameliorării lor. Unii oameni se pot angaja într-un comportament sexual crescut sau inadecvat din punct de vedere al dezvoltării ca urmare a experienţelor traumatice , a factorilor de stres sau a bolilor mintale. Deşi nu există o definiţie standard a hipersexualităţii la copii, se ştie că aceia care au fost abuzaţi sexual pot prezenta comportamente sexuale crescute, iar comportamentul sexual cu risc ridicat este asociat cu factori socio-demografici, cum ar fi disfuncţia familială şi stresul social.

​Hipersexualizarea poate fi folosită și ca modalitate de a recăpăta un anumit control asupra propriei sexualităţi, în urma unor evenimente care au făcut individul să se simtă lipsit de putere asupra propriului corp sau a propriilor dorinţe şi alegeri. Unii specialiști cred că hipersexualitatea este un răspuns disfuncțional al adulților cu tulburări de personalitate, tulburări de atașament sau care au suferit abuzuri și traume în trecut.

Pentru stabilirea diagnosticului, specialiștii caută să excludă posibilitatea ca hipersexualitatea să fie simptomul abuzului de droguri sau al altor boli mintale (tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă, etc.)

​Tratamentul poate implica următoarele:

• Reconstruirea relațiilor;

• Gestionarea stresului;

• Identificarea factorilor declanșatori ai gândurilor sexuale sau a comportamentelor sexuale compulsive;

• Găsirea unor comportamente alternative mai puțin distructive

​Astfel, putem constata că hipersexualitatea poate fi o succesiune a unor multiple cauze, fie ele traume, căutarea plăcerii sau nevoia de validare şi regăsire a propriei persoane. Această adicţie trebuie controlată într-o oarecare măsură şi, de asemenea, necesită o atenţie specială asupra sursei sale de provenienţă.