Hedonism

Redactor: Andra Medrega

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Andreea Negulescu

A mai rămas puțin timp până când vei scăpa de teste, ascultări, examene, meditații și orice alt obstacol pe care liceul ți se pare că l-a pus în calea timpului tău liber. Probabil deja te gândești la planurile de vară - de la festivaluri, ieșiri cu prietenii și mers la mare până la simplul stat degeaba de care poate că îți era dor - cei mai mulți asociem vara cu perioada plăcerilor lipsite de griji. Dacă obiectivul tău vara asta este să ai parte în fiecare moment de cât mai mult confort sau distracție, țin să te anunț că mulți alți filosofi înaintea ta au gândit la fel și chiar au transformat acest scop într-o filosofie de viață.

În mitologia greacă, Hedone este zeița plăcerii, fiica lui Eros și Psyche (asociați cu iubirea, respectiv cu sufletul). Hedonismul reprezintă astfel ideile filosofice conform cărora căutarea plăcerii se află în centrul existenței umane.

Prima și cea mai extremă formă filosofică a acestui concept îi aparține lui Aristip (eng. Aristippus), student a lui Socrate, care a conturat ideea că scopul existenței omului ar trebui să fie acela de a urmări plăcerea în fiecare moment al vieții, deoarece viitorul nu este promis, iar plăcerea de moment este singura care contează. Prima formă de hedonism îndemna oamenii să „îngrămădească” cât mai multă plăcere în fiecare clipă a vieții, ca scop suprem.

Epicur a conturat o perspectivă foarte diferită asupra acestui concept. El susține că urmărirea plăcerii ca scop central al existenței este oricum parte din firea umană, ca dovadă fiind faptul că de când ne naștem, ca și bebeluși, suntem liniștiți când suntem confortabili și plângem atunci când avem o nevoie, pentru că scopul e acela de a reveni la starea de confort. Astfel, ideea lui este că urmărirea plăcerii ar trebui să fie un scop calculat, prudent al unei vieți simple, punând accent pe micile plăceri ale vieții care să continue starea de confort, evitând excesele care ar putea să ducă până la urmă la suferință.

Revenind din Grecia Antică înapoi în zilele noastre, cum ne pot fi utile ideile hedoniste astăzi?

Un subiect care încă e foarte discutat în domeniul psihologiei e hedonismul motivațional: ideea că toate acțiunile oamenilor sunt motivate de căutarea plăcerii și evitarea suferinței. E important să înțelegem că acest concept cuprinde plăcerea fizică, intelectuală, emoțională, chiar și spirituală. Teoria hedonismului psihologic susține deci că orice decizie, fie ea conștientă sau inconștientă, este făcută pentru a obține satisfacție și bunăstare; chiar și actele de altruism au acest scop, fiindcă actele eroice sau de sacrificiu, de exemplu, pot crea și ele o stare de satisfacție pentru cel care oferă ajutorul.

Teoria este foarte criticată, deoarece simplifică mult motivația umană, un proces foarte complex care poate fi influențat și de factori precum valorile morale, normele sociale, influențele culturale și experiența personală de viață. Da, în general când avem șansa de a ne alege un job, de exemplu, căutăm să obținem o satisfacție din el, o stare de împlinire sau bucurie, însă decizia este una extrem de complexă în care bunăstarea este doar unul dintre factorii care sunt luați în considerare.

Hedonismul motivațional nu este totuși un concept care ar trebui ignorat, fiindcă ne oferă un indiciu foarte important în înțelegerea comportamentelor oamenilor. Dacă îți iei acum un moment să te gândești, câte dintre acțiunile din viața ta de zi cu zi sunt motivate strict de căutarea plăcerii? Oamenii mănâncă dulciuri și doar pentru că sunt bune, nu fiindcă le e foame, ies la plimbare doar pentru a se simți mai bine, aleg să mai stea cu un prieten o oră în oraș în loc să studieze pentru un examen și așa mai departe. Suntem constant motivați de căutarea plăcerii, însă e foarte important să fim foarte conștienți că acest fenomen există și se întâmplă atât de des, fiindcă ne creează oportunitatea de a ne înțelege și controla impulsurile. Căutarea plăcerii poate deveni ușor un cerc vicios; cum? e simplu - această căutare e infinită - când ceva e plăcut, oamenii îl caută tot mai mult și mai des. Aristip a susținut cu tărie ideea că în prezent, o satisfacție din trecut pare că nici nu ar fi existat, nu mai contează. Acesta este modul periculos în care se formează adicțiile și comportamentele de risc asociate satisfacției imediate.

Înainte de încheiere, vreau să vă prezint și ideile discutate de psihologul Paul Bloom, care spune că fericirea și împlinirea sunt afectate de evenimentele dureroase și inevitabile ale vieții, însă ele se găsesc de fapt în actele de „suferință” pe care alegem conștient să le facem. Am pus cuvântul intenționat între ghilimele, fiindcă nu se referă la o durere fizică sau psihologică per se, ci mai degrabă la urmărirea unor scopuri care vor aduce în timp satisfacție și împlinire, deși pe moment presupun mult efort și o lipsă a plăcerii, precum studiul suplimentar la o materie sau mersul la sală.

Așadar, cred că ideile hedoniste ne învață că trebuie să fim conștienți câte dintre comportamentele noastre există strict pentru satisfacția imediată, pentru a putea să le controlăm noi pe ele și nu invers. De asemenea, hedonismul ne atrage atenția că viitorul nu este promis nimănui - sfatul meu ar fi să vă urmăriți scopurile nobile și productive cu pasiune, chiar dacă ele presupun efort și puține rezultate imediate, însă să nu uitați să vă bucurați de micile plăceri ale vieții din când în când. Lăsați micul hedonist din voi liber.