Hannibal Lecter

Redacor: Rareș Popa

Tehnoredactor: Teodora Furtună

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

Cum putem recunoaște un om cu adevărat diabolic? Probabil că nu este greu să o facem în filme. Personajele negative sunt adesea nebune, au o înfățișare aparte și, tot mai des, sunt cele care captează interesul audienței. În acest articol vom diseca un personaj malefic, aparte, care nu se remarcă într-un mod obișnuit, ci prin apetitul și brutalitatea sa. Vom pătrunde în lumea personajului ale cărui viclenie, bun gust, eleganță și șarm ne fac atât de ușor să îi uităm adevărata față, cea a omului care, în urma traumei suferite în copilărie, a adus canibalismul la nivel de artă, Hannibal Lecter.

O mare parte din celebritatea renumitului canibal se datorează interpretării lui Anthony Hopkins ce a reușit, cu mai puțin de douăzeci de minute de apariție pe ecran, să câștige premiul Oscar. Notorietatea lui Hannibal Lecter a fost asigurată și de alți actori talentați ce au evidențiat părți diferite ale personajului complex, iar prin intermediul acestora voi analiza caracterul lui Hannibal.

Pentru a-l înțelege, voi pleca de la cele mai profunde amintiri pe care un om le poate avea, amintirile formate în copilărie. Născut în 1933, într-o familie de aristocrați din Lituania, Hannibal nu a cunoscut o viață cu lipsuri. A fost îndrumat de către tatăl său, contele Lecter, spre o lume a cunoașterii, învățând să citească de la o vârstă fragedă și prezentând interes pentru sfera matematicii, fiind capabil să măsoare dimensiunile castelului în care locuia, folosindu-se de umbre. De asemenea, a cunoscut încă de mic ce înseamnă responsabilitatea odată cu nașterea surorii sale, Mischa, cea pentru care a dezvoltat o iubire profundă. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, familia Lecter a părăsit castelul, reușind să se adăpostească de tragediile războiului până în 1944 când, în urma unui atac, Hannibal și Mischa aveau să rămână orfani. Trauma familiei va cunoaște o continuare cu atât mai tragică când soldații ce au pus stăpânire pe refugiul familiei au fost nevoiți să o sacrifice pe Mischa, apelând la canibalism. Hannibal va scăpa de soarta asemănătoare, fugind la castelul familiei ce a devenit un orfelinat. Trauma pierderii surorii sale a cântărit mai mult ca orice în mintea lui Hannibal, fiind profund afectat. Consider că, în viața oricărei persoane, lipsa unei familii care să îi poarte o iubire reciprocă a contribuit la obținerea omului lipsit de empatie, iar adopția de către unchiul său a fost mult prea târzie pentru a-i mai vindeca rănile, devenind astfel nu doar victima războiului, ci și a talazurilor vieții. Pentru mine, este dincolo de orice dubiu că Hannibal nu este un psihopat sau, cel puțin, nu s-a născut astfel, ci evenimentele prin care va trece îl vor defini drept canibalul pe care îl cunoaștem.

Urmărind firul cronologic, cariera de psihiatru a lui Hannibal este interpretată de către Mads Mikkelsen în serialul Hannibal, serial în care putem înțelege, cu ajutorul relațiilor sale cu celelalte personaje, motivele din spatele acțiunilor sale: dorința de a-i corupe pe alții, dorința de a-i testa și de a se amuza. Victimele directe ale lui Hannibal sunt Abigail Hobbs (victima tatălui ce o obliga să îl ajute în găsirea viitoarelor fete pe care urma să le omoare) și Will Graham (personaj principal care se va confrunta cu trauma în urma uciderii tatălui lui Abigail). Cele două fantoșe vor forma alături de păpușar o pseudofamilie în care Hannibal deține controlul și îi va supune unor serii de evenimente tragice doar pentru a-și hrăni curiozitatea, menționând, la cererea lui Abigail, că a făcut toate aceste fapte pentru că dorea să afle ce s-ar întâmpla.

Hannibal este caracterizat drept un pur psihopat de directorul spitalului de boli psihice, în care urma să fie închis, sau simplu - drept întruchiparea unui monstru de oamenii ce au auzit de atrocitățile acestuia, însă aceste judecăți nu servesc decât ca simple etichete pentru personajul complex a cărui morală, deși construită de sine și dusă la extrem, este baza tuturor acțiunilor sale. Hannibal Lecter percepe impolitețea ca cel mai mare defect, pedeapsa pentru aceasta fiind moartea. Așa cum putem vedea în „Tăcerea mieilor”, el va ucide prin înșelăciune omul ce o insultă pe Clarice Starling, agentul FBI care urma să îl interogheze. Prima sa crimă a fost datorată tot de o insultă adresată mătușii sale. Hannibal consideră că este datoria sa, drept om cu moralitate, să îndepărteze oamenii ce se dovedesc ca fiind respingători pentru el sau pentru oamenii cu conduită. El privește aceste crime drept ucideri din curtoazie, acest aspect al vieții sale fiind, de asemenea, cizelat de copilăria sa. Extrema, în cazul impoliteții, îi va reveni lui Mason Verger, singura victimă a lui Hannibal căruia i-a fost dată o sentință mai rea decât moartea. La polul opus, politețea, virtutea cea mai apreciată de doctor a servit ca unul din cele mai importante motive pentru care unele personaje reușesc să supraviețuiască. Clarice Starling și Will Graham sunt dovada acestui respect pentru bunele maniere, însă nu vor scăpa de atenția doctorului, căci ei vor interveni în planurile sale, lucru ce îl irită pe Hannibal, dar îl și încântă.

În concluzie, Hannibal Lecter, prin complexitatea sa, ne oferă o percepție asupra lumii în care valorile nu sunt ghidate de o divinitate, ci stabilite în urma nivelului înalt de cunoștințe. Moralitatea nu există, este creată de fiecare, iar viața trebuie să fie acceptată și glorificată într-un mod hedonist, apreciind tot ce ne poate oferi.