Generația Z – cele mai multe probleme psihice. De ce?

„Generația mea nu avea problemele astea.”

„Sunteți copii, de ce vă faceți griji în legătură cu așa ceva?

„Ai 13 ani, ce știi tu despre asta?”

„Ești încă un copil, ce probleme să ai tu?”

Dacă faci parte din “generația Z” și ai avut o pubertate/adolescență în care ai avut coliziuni puternice cu lumea reală și cu sentimentele pe care le experimentezi, iar apoi ai încercat să vorbești cu părinții tăi despre asta, este foarte probabil să fi auzit una dintre aceste propoziții, sau ceva în genul lor. Maturizarea tinerilor din ziua de azi se produce incredibil de rapid, uneori fără ca nici măcar persoanele în cauză să-și dea seama. Suntem expuși informației și „lumii reale” mult mai devreme și mai rapid decât au fost tovarășii noștri mai bătrâni. Internetul: cel mai frumos loc de pe planetă... Și totuși, accesul la el de la o vârstă fragedă are anumite efecte, pe care oamenii care nu au experimentat această libertate le înțeleg, probabil, mai greu. Accesul la informație înseamnă că, atunci când mintea noastră se dezvoltă suficient încât să putem să procesăm anumite lucruri, o cascadă de știri despre acel subiect ne inundă complet. Și noi, încă parțial sau aproape complet copii, nu știm cum și de unde să le apucăm, cum să ne confruntăm cu ele. Ajungem să ne înecăm, pur și simplu, în propriile noastre gânduri și trăiri, iar nimeni nu ne poate înțelege și nu ne poate oferi ajutor. Cel puțin, asta simțim în acel moment. Și este oribil. Ne simțim singuri și neînțeleși. Tot acest proces va duce la tulburări la nivelul psihicului, pe care de multe ori nu le poți gestiona singur, sau cel puțin nu într-un mod corect. Iată, deci, principalul vinovat pentru maturizarea prematură a „copiilor din ziua de azi”. Accesul la informație. Motivul pentru care generația trecută, pre-internet, a experimentat în mai mică măsură aceste probleme este faptul că nu aveau de unde să afle o cantitate imensă de lucruri pe care apoi să nu le poată procesa. Nu propun să le tăiem copiilor accesul la internet, dar un lucru care mi-aș dori să se petreacă este ca părinții să realizeze că acest fenomen li se poate întâmpla și copiilor lor (dacă sunt născuți în generația “online”) și să fie pregătiți să îi ajute cu adevărat, nu să le spună una din frazele din introducerea acestui articol. Un alt aspect al problemei este că, până acum, preocuparea umanității a fost sa supraviețuiască. Mult timp, era incert dacă noi, ca oameni, vom trăi să vedem ziua de mâine. Această problemă a noastră a dispărut treptat, odată cu aproximativa pace mondială, evoluția medicinei, îmbunătățirea condițiilor de trai și alte aspecte care fac viața contemporană una sigură. Deja este clar că dacă ne culcăm seara, în afară de unele cazuri extrem de rare, ne vom și trezi a doua zi de dimineață. Odată cu dispariția problemei supraviețuirii, oamenii au început să se gândească cu adevărat la viață și la lumea care ne înconjoară și au început să își pună anumite întrebări „existențiale”. Există vorba că mințile cele mai strălucite, geniile, ascund și o parte mai întunecată. Astfel, mulți artiști, scriitori, oameni pe care îi admirăm pentru creativitatea și unicitatea lor remarcabilă, sunt cei care se confruntă cu cele mai multe probleme de natură psihică. De ce? Deoarece cu cât ești mai inteligent, cu cât ai o capacitate mai mare de a vedea lumea așa cum este, cu atât aspectele mai puțin bune sunt mai numeroase și mai greu de înfruntat. Astfel, dacă mintea ta este specială, trebuie să construiești și un mecanism defensiv mai bun în fața adevărurilor dure. Revenind la ideea anterioară, oricât de special ești, dacă ai ghinionul de a trebui, să zicem, să lupți în război, o problemă cu adevărat de viață și de moarte, nu o să își pierzi timpul întrebându-te care este scopul real al vieții sau orice de această natură, pentru că vei fi puțin ocupat asigurându-te că mai trăiești încă o zi. Deci, de ce nu e nimeni ok? Pentru că am rezolvat parțial problema supraviețuirii (cam atât de bine pe cât ar putea să fie rezolvată la momentul actual), iar acum următorul lucru pe ordinea de zi este să ne „rezolvăm” creierul, gândurile, să ne împăcăm cu anumite realități și să ne ocupăm de dileme legate de etică, valori și moral. Acesta este “războiul” vieții noastre actuale. Și, în ciuda faptului că nu îl putem compara în totalitate cu un război “real”, este totuși o luptă, și încă una complicată, având în vedere că te lupți cu tine și cu vocea din capul tău pe care nu o poți evita sau opri. Ce e important este că, în ciuda faptului că simțim că ducem bătălia singuri și că nimeni nu ar putea înțelege prin ce trecem, nu este așa. Trebuie doar să avem puterea să ne deschidem mintea în fața persoanelor care țin la noi pentru a afla că, de fapt, nu suntem nici pe departe atât de singuri pe cât pare.