.jpeg)
Redactor: Adina Manea
Tehnoredactor: Beatrice Priscariu
PR: Dura Ioana
Frica - sentiment ce imediat perceput de mintea noastră, ne oferă o stare de disconfort, palmele ne transpiră, inima începe să bată tot mai tare, golul din stomac apare; am învățat când apare și cum se manifestă de când "cei mari" se speriau de drumuri întunecate, trotuare înghețate, păianjeni, ușa de la intrare pe care au uitat-o descuiată. Dacă este să aruncăm un ochi în DEX, acesta ne împărtășește că este "o stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar". De-a lungul dezvoltării culturale și istorice s-au ramificat o multitudine de variabile ale fricii, precum și frica de schimbare.
Frica de schimbare este într-o strânsă legătură cu teama de necunoscut și implicit, de eșec. Schimbarea stă la baza evoluției - fiecare lucru este într-o perpetuă schimbare, de la elementele naturii și ale Universului în care existăm la corpul omenesc împreună cu psihicul acestuia. Deși acest fenomen este găsit în fiecare act de trăire, omul a avut mereu tendința de a se teme de lucrurile incerte, de ceea ce nu poate controla. Acesta este un mecanism de apărare înnăscut, ce ne ajută să supraviețuim, însă care, uneori, ne poate opri din a ne atinge potențialul maxim, de a ne dezvolta în cea mai bună versiune a noastră. Dorința antrenată de perfecționism de a avea rezultate sigure în conformitate cu eforturile și munca noastră este un alt factor ce influențează considerabil acest sentiment de frică, întrucât situațiile nesigure ne conduc către răspunsuri incerte. În cartea intitulată "Îndrăznește să te schimbi!", Marc Vachon afirmă că “frica de schimbare este universală, inevitabilă și sănătoasă. Este o strategie de supraviețuire. Ceea ce este nesănătos este să rezistăm tot timpul la schimbare, să facem din asta o atitudine de viață, deoarece ne restrânge semnificativ bucuria de a trăi”.
Acest tip de frică poate fi dezvoltată încă din copilărie, atunci când familia și societatea puneau accentul mai degrabă pe riscurile și pierderile asociate unei schimbări, nu pe avantajele acesteia. Totodată, educația are un rol crucial, deoarece persoanele care, în copilărie, au fost supraprotejate și au avut interacțiuni sociale limitate sunt mult mai predispuse la dezvoltarea unor mecanisme de apărare mai puternice.
De menționat este și că percepția asupra sinelui influențează dezvoltarea acestei frici. Subevaluarea calităților și competențelor noastre conduce la refuzarea oricărei noi oportunități ce apare, frica forțându-ne să rămânem blocați între dorința de a deveni mai buni prin prisma acceptării acestei provocări și gândul că vom eșua oricum, căci nu suntem destul de pregătiți.
La nivel fiziologic, sentimentul de frică determină eliberarea unor hormoni de stres, precum adrenalina și cortizolul, activând sistemul nervos. Acești hormoni, odată eliberați și înțeleși de corpul nostru, se implică în răspunsul universal de tip “Luptă sau fugi!”, o reacție automată și involuntară. În această cauză, când vorbim de frica de schimbare, multe persoane aleg varianta considerată a fi mai ușoară, aceea de a fugi de un nou început - acest lucru se poate observa și în situațiile precum relațiile toxice, în care victima, în ciuda a altor lucruri pe care ar putea să le resimtă în urma abuzului, decide să rămână, frica de necunoscut și confortul cunoașterii acestei realități, oricât de distrugătoare, blocând-o.
Dar oare cum putem scăpa de această frică, care ne aduce atât de multe dezavantaje în dezvoltarea personală?
În primul și în primul rând, este important să ne conștientizăm frica, să pătrundem mai adânc în conținuturile acesteia și în proveniența ei, locul unde își are rădăcinile, ca mai apoi să înțelegem modul în care reacționăm la apariția acestei provocări.
Un al doilea ar fi să ne schimbăm percepția asupra schimbărilor și modul în care răspundem la aceste provocări - să nu ne mai gândim doar în termeni precum “succes” și “eșec” sau să apelăm la nesfârșit de tehnica “amânării”, ca după aceea să ne dojenim că am ratat așa-zisul “moment potrivit”. Trebuie să apelăm la optimism, să ne gândim la oportunități, ci nu la riscurile ipotetice. Să ne conștientizăm, de asemenea, abilitățile și să le punem în situații în care aceste se pot dezvolta și mai mult. Este totuși un pic ironic, așa-i? Trebuie să facem o schimbare, pentru a ne descotorosi de frica de schimbare? Dar după cum am menționat mai sus, acest fapt este în fiecare zi a vieții noastre prezent, o constantă ce determină variabile. “Dacă nu te schimbi, se poate întâmpla să te stingi!” din povestea motivațională “Cine mi-a luat cașcavalul?” scrisă de Johnson Spencer, unde este portretizată confruntarea cu schimbarea și lupta de a-ți depăși fricile, arată importanța acestei schimbări necesare.
Câteva alte lucruri care pot facilita acest proces de combatere a fricii de schimbare sunt meditația sau stabilirea unor scopuri și vizualizarea celor mai bune rezultate cu ajutorul imaginației.
S-au dat sfaturile, acum poate urma practicarea! Deși poate părea greu, cel mai important lucru este să găsești o fărâmă de motivație care să te conducă ușor, ușor spre îndeplinirea pașilor. Cu timpul, acceptarea provocărilor va fi mai ușoară, îmbrățișarea și acceptarea schimbării va veni de la sine, iar tu vei fi mai liber ca înainte, mai îndeplinit, atât cu rezultatele bune, cât și cu cele mai puțin bune.
Bibliografie:
Comments