Frica de necunoscut

Cred că fiecare dintre noi s-a ivit măcar o dată în viață cu o situație în care a trebuit să existe confruntarea acestui inamic, decis de către fricile ce ne domină, și anume necunoscutul. Ce este necunoscutul? De-a lungul vieții fiecare își crează o proprie definiție a acestuia, în mare fiind un cumul de experiențe necunoscute de către om, ce-i generează în general frica. Mereu individul a avut o tendință înspre frică odată ce nu înțelege subiectul, fiind ceva atât de nou pentru el, incât nu știe de unde să pornească în noua călătorie. Oricine zice că nu s-a întâlnit cu această frică, să uite orice ideologie a acesteia, ce este povestită, și să-și caute propria percepție.

Frica de necunoscut doar noi ne-o putem caracteriza, fiind atât de subiectivă întrucât n-avem cum să implementăm o definiție și un sistem de scăpare, singura cale e să trecem peste. Frica mereu ne va lăsa în creier o reținere în ceea ce privește orice este nou și nesigur, ne va spune cu fiecare ocazie „Nu încerca deoarece nu știi ce te așteaptă !”, dar poate că după frică vine partea frumoasă. Necunoscutul niciodată n-a fost făcut pentru a fi asociat cu teama, ci pentru a fi descoperit de fiecare în parte, în încercarea de a găsi o fericire în nou, o evoluție într-o lume monotonă. Putem să plecăm cu premiza că nu încercăm un lucru deoarece nu-l cunoaștem, dar ce ne aduce ? Sincer, nimic, doar regrete. Regretul apare mai târziu, atunci când realizezi că ți-ai lăsat frica să câștige și ai rămas într-o situație fadă pe care o puteai schimba doar încercând. Necunoscutul a luat o întorsătură greșită într-o lume ce nu ne așteaptă cu brațele deschise, fiind inamicul unor persoane ce sunt posedate de către multitudini de frici.

De unde pornește toată această frică de necunoscut, asta este partea interesantă. Proveniența. Totul pornește de undeva, astfel și această frică trebuie să aibă un început, un motiv al existenței. Toți tindem să trăim pe partea „safe” a drumului, să facem tot astfel încât să rămânem în zona noastră de confort, aceasta fiind un mic rai făcut de către fiecare, unde totul este deja știut. Necunoscutul poate fi considerat ca un obstacol de la calea sigură a fiecăruia, momentul în care orice știut se poate duce de râpă, ceea ce face pe mulți să-l evite cu orice preț. Fiecare își găsește liniștea într-un răspuns al unei întrebări, într-o situație ce nu înseamnă un mare semn de întrebare, în ceva știut, dar s-ar putea să ratăm trăind în acest mediu plin de răspunsuri. Se spune de multe ori că farmecul vieții este întrebarea, nu răspunsul, astfel apare ipoteza că necunoscutul este partea plină de farmec, nu vesta de salvare de către acesta. Poate magia este în lucrul de care ne este cel mai frică, nu în cel ce ne ține pe calea cea mai sigură.

Să nu uităm un aspect important, subiectivitatea. În acest caz, fiecare persoană în parte este atât de diferită, necunoscutul pentru o persoană este diferit față de al altei persoane, având o amprentă personală, ce ne caracterizează. Necunoscutul este totalitatea lucrurilor neștiute de fiecare individ, astfel frica de către acesta fiind atât de subiectivă, încât este dificil de judecat, dacă nu imposibil. Fiecare decide ce implică acest necunoscut, care la finalul zilei este atât de vag până și pentru persoana respectivă, astfel există loc de eliminare a elementelor sau de adăugare treptată a lor, de unde vine și frica. Necunoscutul în sine oferă nesiguranță în viața fiecăruia, nu funcționează ideea că toate variabilele sunt cunoscute, astfel se ajunge la final, ci e ceva ce trebuie să simți, te scufunzi în necunoscut și încerci. Frica așa cum a apărut poate să și dispară, depinde dacă lăsăm necunoscutul să ne copleșească fără a-l „testa” mai întâi, decizia ne aparține fiecăruia, fiind un lucru atât de personal, fară răspuns cert.

Mereu ni se vă spune ce să facem, încotro s-o luăm, dacă să alegem varianta sigură, sau cea contrarie, dar singurii ce pot să-și învingă această frică suntem doar noi, alții pot doar încerca să ne ajute, atât. Frica aceasta mereu va porni din incertitudine, dar viața ca un rezumat este făcută din aceste incertitudini, mereu ne aducem aminte când am trăit ceva nou, fără un contur inițial în mintea noastră, fără a știi, ci doar încercarea aceea. Fiecare alege ce să facă, dacă să-și lase frica în urmă sau nu, dacă va lăsa necunoscutul să-i frământe mintea în mod periodic, sau va încerca. Atât trebuie, să existe o încercare, nu o reușită.

Așadar, putem lăsa frica de necunoscut să ne învăluie, sau putem explora acest lucru atât de vag, doar pentru a trăi viață. În ciuda premisei că partea drumului mai sigură este mai « ok », în cazul vieții necunoscutul ne poate schimba viața în mai bine, astfel această frică, ce pornește din nesiguranță, trebuie puțin ignorată, iar ulterior doborâtă.