Flirting

Redactor: Bianca Bâsceanu

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Fotograf: Ilinca Pelivan

Când te gândești la „prima întâlnire” este foarte probabil să ai deja scenarii romantice în cap. De la locul și activitatea perfectă în doi, până la hainele pe care o să le porți de față cu partenerul, planurile capătă un contur frumos, cu linii fine, dar groase și hotărâte, de fluturi in stomac.

Dar parcă lipsește ceva… Of! Cum să îl abordez? Cum vorbesc cu el astfel încât să nu își strice părerea despre mine? Dar ca să ne apropiem și mai mult?

Voi putea vorbi numai despre cuplurile heterosexuale în privința studiilor, însă același comportament este foarte posibil să fie observat și în cadrul relațiilor queer. Sunt de acord cu faptul că studiile realizate în acest domeniu au date inițiale foarte heteronormative, fapt ce se reflectă atât în rezultatele lor, dar și în predicții. Cu toate acestea, articolul va conține un limbaj neutru, în limita posibilităților.

Cu toate că această anxietate a „primei întâlniri” pune o presiune foarte mare asupra psihicului uman, atracția influențează îndeosebi „centrul logistic al operațiunilor”, anume creierul. Emoțiile creează o dezordine în șirul de idei, iar în joc intră și instinctul reproductiv. Conform studiilor, interesul față de o persoană poate fi stârnit în mai puțin de 5 secunde de la prima vedere, iar dorința de a i se comite, în mai puțin de un minut. Așadar, la nivel nervos, există dragoste la prima vedere. Sau desfrânare. De dragul ego-ului cititorului, prefer prima variantă, deoarece s-ar presupune că am trecut de mult de faza pur instinctuală ca și specie.

Această atracție primitivă conduce la declanșarea unor mecanisme de cucerire evoluate. Ele constau în mod deosebit în utilizarea unui limbaj specific, numit „flirting”, fie că el este verbal sau non-verbal. Inițiatorul caută să îi arate partenerului de discuție faptul că are o atracție romantică față de el, însă într-un mod subtil. Prin anumite gesturi, fie că vorbim de atingeri ușoare în zone non-uzuale, un interes sporit in el/ea sau o creștere spontană în încrederea de sine, dorința este comunicată în mod indirect, rămânând la latitudinea celuilalt interlocutor să identifice corect semnalele primite. În ciuda celor mai însemnate eforturi, oamenii sunt mai neîndemânatici decât inteligența artificială când vine vorba de identificarea corectă a semnalelor sociale. Și asta nu o spun eu, ci chiar cercetările științifice din domeniu. De aceea, arta „flirtingului” este atât de răspândită și totodată atât de misterioasă.

Limbajul de „flirting” are scopul de a crea o legătură mai adâncă într-un timp mult mai scurt decât cel necesar înfiripării unei prietenii normale. Informațiile personale și interesele se comunică rapid, iar atenția față de partenerul de discuție este sporită. Astfel, subiectele de discuție superficiale pot dezvolta ulterior conversații profunde, deci se ajunge la o posibilă stare de vulnerabilitate față de celălalt. Această sensibilitate și deschidere este un element cheie al comunicării în scop romantic, întrucât partenerii ajung să fie captivați unul de celălalt și în același timp să împărtășească o cascadă de lucruri despre ei. Sinceritatea în fazele inițiale este la fel de crucială, deoarece ea este baza stabilirii încrederii și înțelegerii dintre doi parteneri, indiferent de relația dintre ei. „Flirtingul” tinde să omită acest pas important din cauza lipsei de timp, cu toate că se bazează aproape exclusiv pe încredere. Ea este subînțeleasă, ceea ce conduce la împărtășirea unor experiențe de viață personale și cu caracter intim într-un timp foarte scurt. Această intimitate poate fi o sabie cu douătăișuri, dar tocmai lucrul acesta este farmecul „flirtingului”.

Însă venind vorba de încredere în sine, cercetătorii au dovedit faptul că bărbații mint mai mult în stadiul de „flirtare”, pentru a părea mai interesanți în fața partenerului, în timp ce femeile, pentru a nu le răni sentimentele. Cu toate că arta „flirtingului” se presupune că ar trebui să fie foarte onestă, este imposibil ca minciunile albe să nu își facă simțită prezența. Dar ele nu sunt rău intenționate, ci menite să mențină atenția partenerului și să îi ajute să returneze sentimentele. Totuși, din cauza heteronormativității studiilor, era de așteptat faptul că femeile se feresc de un dezechilibru emoțional exterior, din pricina presupusei „naturi” grijulii, de mamă, care este impusă de societate. Totodată, era previzibil și faptul că femeile tind să fie submisive în discuție, minimalizându-și meritele și calitățile, în timp ce bărbații și le exagerează. Deși aceste caracteristici de „bărbat” sau „femeie” ar putea fi traduse în lumea queer în termeni precum „top”, respectiv „bottom”, este greu de determinat dacă aceste tendințe masculine sau feminine se transpun și coincid perfect cu atitudinea celor două categorii queer. Dar așa-zisa natură submisivă a femeii este asociată cu tinerețea, dimensiuni mici în înălțime și o voce subțire, în timp ce dominanța bărbatului este strâns legată de forța fizică, agresivitatea, dimensiunile mari ale corpului și grosimea vocii. Societatea urmărește o relație de supunere a femeii față de cel din urmă, mai ales din punct de vedere sexual. De aceea se poate afirma faptul că da, noțiunile „top” și „bottom” sunt similare celor două extreme ale genului, dar numai din perspectiva relațiilor intime. Mai mult, trăsăturile enumerate mai devreme joacă un rol important în determinarea atracției fizice, fiind șablonul calităților ce arată fertilitatea unui individ. Alături de fertilitate, cea mai importantă trăsătură ce determină atracția fizică este și disponibilitatea, adică lipsa unui partener. În cadrul unei relații monogame, este mult mai ușor să fie prezent un singur om (adică tu) în peisaj decât să fie nevoie săfie înlăturat un altul pentru a-ți face loc. Din proprie experiență, mai mult ca sigur că ești de acord cu mine.

Așadar, putem spune că „flirtingul” nu e atât de simplu precum pare. Chiar dacă în teorie el presupune o singură seară și doi oameni, atât emiterea mesajului și complexitatea de a-l formula la nivel de subconștient, cât și recepționarea sa de către partener și returnarea sentimentelor, se dovedesc a fi condiționate de niște reguli nespuse. Lecția de șarm se termină aici, dar vă urez succes în stăpânirea talentului de „a flirta”.