Fight or flight

Redactor: Bianca Amza

Foto: Bianca Amza

De multe ori mergem pe stradă fără să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. Uneori suntem atât de obosiți și îngândurați încât devenim doar simpli martori ai realității. Și când ne rupem de realitate reușim s-o facem atât de bine încât nici momentele de criză nu le mai conștientizăm. Totuși, răspunsul fight or flight ne salvează. Devenim brusc lucizi și acționăm cu sânge rece atunci când pericolul vine către noi, însă ne conștientizăm reacțiile mult mai târziu. Nu este o minune, este pur și simplu vorba de instincte și hormoni.

Științific vorbind, această reacție este datorată unei imense rețele neuronale numită substanța reticulată, în care se află centrii tuturor reflexelor trunchiului cerebral. În mod normal, fiecare analizator (auditiv, vizual, olfactiv, etc) are propria arie de proiecție în cortex. Însă atunci când este stimulată o anumită parte a substanței reticulate, numită sistemul reticulat ascendent activator (SRAA), se produce o excitaţie difuză a scoarţei cerebrale, stimulându-se astfel nespecific toate funcţiile cortexului. Stimularea SRAA este urmată de o stare de „trezire” corticală, de creştere a vigilenţei, cu sporirea aptitudinilor intelectuale.

Pentru ca acest sistem să fie pus în funcțiune, este necesar ca o serie de alte reacții să se întâmple în organism. Atunci când dăm de pericol, semnalul de alarmă este transmis amigdalei, care îl duce mai departe la hipotalamus. Hipotalamusul este ca un centru de comandă pentru întreg sistemul endocrin, adică el controlează direct sau indirect secreția tuturor glandelor din corpul nostru. Astfel, la primirea semnalului, hipotalamusul, prin intermediul hipofizei pune în funcțiune hormonul ACTH, care, la rândul lui, stimulează glanda corticosuprarenală care secretă cortizol, efectele acestuia fiind creșterea tensiunii arteriale, a glicemiei și suprimarea sistemului imunitar, toate acestea cu scopul de a produce energie.

Mai importantă, însă, este eliberarea de adrenalină și noradrenalină secretate de medulosuprarenală, care pune această energie în funcțiune, având efecte precum: accelerarea acțiunii inimii și a plămânilor, înroșirea sau pălirea feței, încetinirea digestiei, vasoconstricție, dilatarea pupilei, dezinhibarea reflexelor spinale, vederea în tunel și excluderea auditivă. Tot adrenalina stimulează și SRAA și, având toate aceste noi abilități, devenim niște super-oameni care, după o scurtă pauză în care își adună puterile și analizează situația pentru a hotărî ce vor face mai departe, fără să își dea seama pe moment, scapă de pericole în cel mai eficient mod posibil - ori înfruntându-le (fight) ori fugind de ele (flight). Acum că sistemul simpatic și-a făcut datoria, sistemul parasimpatic ne calmează și ne readuce la starea de normal.

Deși, având această bază anatomică, sistemul fight or flight pare a fi ceva ce se aplică tuturor la fel, el se poate modifica de la persoană la persoană, în funcție de sensibilitatea emoțională și de experiențele acesteia. Uneori, sistemul simpatic nu își face treaba și persoana pusă într-o situație de criză se blochează. Există și varianta în care, într-un conflict cu altcineva, una dintre persoane găsește soluția alternativă de a-i face pe plac celeilalte, crezând că așa va rezolva situația mai ușor. Acest tip de comportament, mai ales dacă este repetat, poate fi rezultatul unor traume din copilărie, fiind dezvoltată ca o metodă de apărare în fața unei persoane abuzive. Aceste persoane își ignoră propriile sentimente și dorințe și îi fac mereu pe plac persoanei cu care se află în conflict pentru a evita pe cât posibil abuzul. Iar dacă nu sunt tratate de un specialist, după mult timp în care se lasă controlate de oricine din jurul lor în loc să își dezvolte o personalitate proprie și să aibă grijă de propriile nevoi, ele pot dezvolta probleme psihologice mai grave.

Deși am crede că aceste persoane sunt excepții, majoritatea dintre noi avem un mic dezechilibru în sistemul fight-or-flight. Cu toate că situațiile spontane de criză nu se mai găsesc la tot pasul ca în trecut, organismul nostru și-a adaptat instinctele la micii factori zilnici de stres, cum ar fi că pierdem metroul, că am vărsat cafeaua pe bluza noastră preferată sau că trebuie să vorbim în public. Instinctul de conservare apare acum chiar și în situațiile în care nu există un pericol adevărat, ci numai o stare de stres mental. O mulțime de oameni din ziua de azi trăiesc într-o stare de alertă constantă, ceea ce, pe termen lung, afectează negativ sănătatea mentală, dar și fizică, ducând, spre exemplu, la tulburări de anxietate.

De aceea va încurajez să nu vă mai lăsați doborâți de lucrurile mici și neimportante, oricât de înfricoșătoare ar parea, să luați o pauză de la stres și să vă bucurați de vacanță. Poate așa, data viitoare cand veți fi puși într-o situație de criză, efectul fight or flight își va face treaba mai bine și vă veți simți și voi supereroi.