Experimentul Stanford

Redactor: Mara Iordache

Grafician: Dumitrescu Maria

Experimentul Stanford este unul dintre cele mai criticate experimente psihologice care a avut loc. Pentru cei care nu au auzit de acest experiment, articolul acesta este o ocazie bună pentru a afla ce se întâmplă când ne abandonăm ,,omenia’’. Veți afla de ce un experiment care trebuia să dureze în jur de două săptămâni a trebuit oprit după doar 6 zile și de ce se află la începutul aproape oricărui manual de psihologie.

Psihologul american Philip Zimbardo a propus acest proiect și a ajuns să-l și gestioneze. Ce s-a întâmplat? Doctorul Zimbardo a vrut să studieze violența în închisori, mai exact dacă era provocată de personalitatea sadică a gardenilor sau un rezultat al mediului din închisoare. Un total de 24 de voluntari de sex masculin au fost implicați, aceștia fiind plătiți cu 15 dolari pe zi (având în vedere anul și cursul dolarului, în ziua de azi ar fi fost în jur de 420 de lei pe zi). Din aceștia urmau sa fie 12 gardieni și 12 prizonieri. Existau două persoane ,,de rezervă’’ dintre care una a renunțat asa că experimentul s-a desfășurat cu 10 prizonieri și 11 gardieni (putem observa deja o diferentă între numărul persoanelor care dețin autoritatea și numărul persoanelor care sunt prizoniere). Experimentul a avut loc în subsolul universității Standford (de unde a primit și numele experimentul) unde au montat niște improvizări care țineau locul celulelor și o debara pentru izolare. Nu au existat geamuri sau ceasuri pentru a verifica cât timp trecea.

Cum au ajuns în ,,închisoare’’ condițiile au fost recreate: La intrare ,,prizonierii’’ au fost percheziționați și dezbrăcați pentru a fi dați cu o soluție pentru păduchi și germeni. Aceasta etapă a avut loc pentru a umili prizonierii și pentru a se asigura că nu se aduc diferiți microbi. Următoare etapă era îmbrăcarea cu uniforma lor care consta doar dintr-un halat alb cu numărul persoanei pe el si un lanț care era legat de piciorul lor. (Datorită halatului alb care arăta ca o rochie, prizonierii au început să meargă și să stea diferit: asemănător unei femei în loc de bărbați). De asemenea aceștia au purtat un dres pe cap pentru a înlocui tunderea părului prizonierilor care are loc în majoritatea închisorilor. În plus, gardienii se refeareau la prizonieri dupa numerele desemnate (și prizonierii se refereau în acest fel unii la alții). Toate aceste lucruri aveau scopul de a șterge identitatea voluntarilor, ei devenind numere, nefiind personae în continuare. Gardienii au purtat toți aceiași uniformă și ochelari de soare. Contrar prizonierilor, paznicilor le-a dat mai multă putere această uniformă. Datorită anonimității oferite de doctorul Zimbardo, aceștia au avut o ,,mască’’ după care să se poată ascunde pentru a nu se simți vinovați pentru abuzul pe care îl vor comite.

Paznicii au început din prima zi să se impună în fața prizonierilor. Un lucru pe care l-au repetat destul de des pe parcursul experimentului a fost numărătoarea. În general trezeau prizonierii în toiul nopții și îi numărau strigându-i după numere. Această rutină nu pare atât de rău la prima vedere, dar ea avea rolul de a aduce aminte prizonierilor de starea lor. De asemenea au folosit flotările pe post de pedeapsă fizică. Pe măsură ce a deraiat experimentul, acest tip de pedeapsă a devenit din ce în ce mai frecvent. Motivul este faptul că gardienii ,,și-au intrat în rol’’: aceștia au început să fie mai îndrăzneți, să se simtă mai autoritari și mai saidici.

Reîntorcându-ne la ordinea cronologică a evenimentelor, prima zi nu a fost cu prea multe întâmplări. De acea a doua zi cercetătorii nu s-au așteptat la o revoltă. Prizonierii și-au dat jos dresurile din cap, și-au scos numerele și s-au baricadat. Prizonierii au început să ridiculizeze gardienii de pe partea cealaltă a barelor, ceaa ce a condus paznicii la a lua un extinctor și să ,,tragă’’ cu el în prizonieri. Politiștii au intrat în celule, au dezbrăcat persoanele de acolo și le-au luat paturile. De asemenea au pus liderii acestei rebeliuni în izolare. După acest incident, paznicii au recurs la tactici psihice pentru a controla prizonierii: ,,dezbină și cucerește’’. Unii prizonieri au început să fie tratați mai bine decăt alții , creând neîncredere între prizonieri. În schimb a crescut încrederea și ideea de ,,noi contra ei’’ la gardieni.

În următoarea zi au avut loc niște vizite între prizonieri și părinți. Prizonierii au fost aranjați să pară în condiții mai bune decât erau, iar părinții nu au protestat prea mult împotriva acestor condiții.

Prizonierii încearcă în ziua după vizite să evadeze. Aceștia nu au reușit și au fost grav sancționați cu pedepse fizice.

După încercarea de evadare eșuată, administratorul experimentului a chemat un preot pentru a vorbi cu prizonierii. A existat o singură persoană, sau mai bine zis un singur număr, care nu a vrut sa discute cu preotul prezent. #819 se simțea rău și insista că vrea să fie văzut de un doctor. Până la urmă acesta a avut o criză în care a început să plângă isteric și a fost dus de Dr Zimbardo în altă cameră să se calmeze. Între timp, un paznic a aliniat toți prizonierii și i-a pus să zică : ,,#819 este un prizonier rau. Din cauza lui #819, sunt pedepsit” în continuu. Când și-a dat seama că #819 putea să audă asta, Dr Zimbardo s-a dus repede în camera în care l-a lăsat și l-a găsit plângând. Administratorul i-a propus sămeargă înapoi, dar #819 a refuzat, spunând că ceilalți o să-l numească un prizonier rău. Dr Zimbardo a trebuit să-i explice voluntarului că acesta este încă doar un experiment și că el nu este #819, ci *numele persoanei*.

În curând, experimentul a fost oprit datorită faptului că persoanele implicate începeau să se piardă în aceste roluri. Chiar și Dr Zimbardo a recunoscut că începea să fie mai mult administratorul unei închisori decât al unui experiment. Din acest experiment puteam realiza cât de ușor este să ne pierdem pe noi inșine și să devenim ori paznicii, ori prizonierii dacă suntem supuși anumitor condiții. De asemenea, se evidențiază importanța individualității, dar și de a fi uniți între noi.

Voi ce experiment ați vrea să faceți dacă nu ați avea nicio restricție ?