Erotomania

Redactor: Ilinca Iordănescu

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Silvia Preoțescu

Dacă ați văzut ultimul sezon din serialul „You”, atunci ați auzit de termenul de erotomanie. Dacă nu, poate l-ați întâlnit cu altă ocazie sau poate n-ați mai auzit cuvântul acesta niciodată în viața voastră. Oricum ar fi, o să vă povestesc câte ceva despre ce înseamnă erotomania, cum și de ce se manifestă.

Erotomania este o afecțiune paranoidă destul de rar întâlnită, caracterizată prin exagerarea patologică a pasiunii iubirii și iluzia unui individ că o altă persoană este îndrăgostită de el. Aceasta se mai numește și „sindromul de Clérambault”, de la numele psihiatrului francez Gaëtan Gatian de Clérambault, unul dintre primii specialiști care a studiat erotomania și care a încadrat-o în categoria „tulburărilor delirante cronice”, ca „delir pasional”. Mai nou, în zilele noastre, este considerată „tulburare iluzională”.

Erotomania este întâlnită mai des la femei, dar bărbații afectați tind să manifeste mai mult un comportament de „stalker” sau să devină violenți. În cele mai multe cazuri, presupusul admirator este o persoană inaccesibilă din cauza statutului social sau financiar sau din cauza faptului că este căsătorit sau faimos, dar există și situații în care această persoană este imaginară sau moartă. Pe lângă iluzia de a fi iubit, erotomaniacul poate experimenta și alte feluri de iluzii, cum ar fi cele în care are impresia că admiratorul comunică cu el și își exprimă iubirea prin diferite acțiuni subtile, și de altfel inofensive (prin postura corpului, prin cum își aranjează obiectele în casă, prin diferite culori cu care e îmbrăcat sau prin rețelele de socializare, dacă este o persoană publică). De asemenea, negarea este o altă caracteristică specifică a persoanelor afectate, acestea refuzând să accepte că „admiratorul secret” este căsătorit, indisponibil sau neinteresat și, mai mult decât atât, interpretând respingerile ca fiind declarații de dragoste.

Există două forme ale acestei afecțiuni: una primară și una secundară. Cea primară nu este asociată cu alte tulburări psihice și are un debut brusc și o continuare cronică, iar cea secundară apare în urma unor alte afecțiuni, precum schizofrenie, Alzheimer, depresia cu trăsături psihotice sau tulburarea bipolară. În cazul acesteia din urmă, evoluția erotomaniei este graduală. Însă, în ambele cazuri, comportamentul individului devine problematic, acesta încercând din ce în ce mai mult să intre în contact cu admiratorul, sunându-l, scriindu-i mesaje sau scrisori, vizitându-l sau manifestând alte feluri de deprinderi de tip „stalker”. De asemenea, erotomania se manifestă în 3 stadii: speranța, ciuda și ranchiuna. În ultima fază, erotomaniacul începe să se simtă umilit, tot așteptând ca admiratorul să își declare dragostea fără ascunzișuri și începe să îl urască și să se răzbune, inițiind scandaluri sau prin diverse alte acțiuni, putând deveni periculos, în cazurile mai grave.

Alte cauze ale erotomaniei, pe lângă tulburări deja existente, sunt: alcoolismul, folosirea antidepresivelor, anumite boli (HIV, Sindromul Cushing) și componenta genetică (foarte rar). Sigmund Freud a interpretat erotomania ca fiind un mecanism de apărare împotriva impulsurilor homosexuale, iar alte teorii susțin că aceasta poate fi un mod de a face față stresului sau unui sentiment intens de singurătate resimțit în urma unei pierderi. În plus, cercetătorii au descoperit că pacienții care suferă de această afecțiune prezintă și anumite diferențe la nivelul creierului, de exemplu o asimetrie mai accentuată între cei doi lobi temporali sau mai multe ventricule laterale.

Tratamentul pentru erotomanie nu este unul universal, pus la punct, fiecare pacient beneficiind de un tratament bazat pe propriile nevoi. Cele mai folosite abordări sunt administrarea de medicamente pentru reducerea iluziilor și atenuarea comportamentelor nepotrivite (pimozida este cea mai eficientă) sau diferite feluri de terapie. Terapia electroconvulsivă este folosită pentru a diminua temporar apariția iluziilor și, de asemenea, terapia de familie, psihoterapia și ajustarea factorilor sociali și ai mediului înconjurător (izolarea de presupusul admirator) sunt alte metode folosite. Desigur, în cazul erotomaniei secundare, este esențială tratarea tulburărilor deja existente.

De-a lungul timpului au fost întâlnite diverse cazuri de erotomanie, unele mai cunoscute, mediatizate și altele mai puțin cunoscute. Un exemplu, folosit și de Clérambault în studiul său, este cazul unei femei obsedate de monarhul Angliei, George V, aceasta stând ore în șir în fața Palatului Buckingham și crezând că regele își declara dragostea pentru ea prin felul în care mișca draperiile. În plus, în multe seriale sau filme sunt prezentate personaje erotomaniace, cum ar fi în „You”, „Orange Is the New Black”, „Law & Order”, „Criminal Minds” și multe altele.