Efectul de turmă

redactor: Ana Cristică

tehnoredactor: Amalia Căzănaru

grafician: Alexandra Onofreiciuc

Vă amintiți cumva un eveniment recent în care un grup a reacționat irațional într-o situație de criză? Acum o lună, prin intermediul media, a fost răspândită știrea că benzina se va scumpi substanțial. Oamenii au început să se panicheze, așa că, la știri, au început să apară alte titluri precum: „Cozi fenomenale la benzinării. Benzina se scumpește la 11 lei”. ​​​​​​În realitate, nu a fost cazul de așa ceva, iar singura benzinărie care a crescut prețul radical a fost amendată. Este adevărat că prețul crește, însă treptat. Oamenii erau isterici și așteptau la cozi infernale pentru a-și alimenta mașinile și a umple diferite butoaie, ligheane sau chiar roaba din curte cu benzină ca să mai aibă și acasă rezervă. După ce lumea s-a dezmeticit, nu a mai fost aceeași stare de panică. Însă ce a cauzat acel haos și acea panică de moment care a creat trafic și ambuteiaje degeaba? Efectul de turmă a reușit să scoată la iveală impulsivitatea umană și reamintirea că suntem totuși animale și ne comportăm asemenea.

​​​​​​​​​​​​Efectul de turmă presupune situațiile în care comportamentul omului se schimbă în funcție de grup pentru a se conforma, făra a-l fi trecut prin filtrul gândirii. Astfel, vorba „dacă prietenii tăi se aruncă pe geam, te arunci și tu?” poate fi considerată validă. ​​​​​Efectul de turmă poate fi observat și în domeniul religios. Este foarte interesant cum religiile sunt în general grupate geografic. Fiind născuți într-un anumit mediu vom adopta tradițiile, vocabularul, obiceiurile și religia fără a le contesta.​​​​

​ Un exemplu sumbru al acestui fenomen psihologic a fost în cazul Jonestown. Jonestown a fost un mini-oraș creat de un cult creștin și comunist, cu scopul de a crea societatea perfectă. Când au încercat câțiva să fugă din acest rai, aceștia au fost uciși înainte de a reuși să urce în avion și să scape. Liderul cultului a decis atunci că trebuie să aibă loc o sinucidere în masă. Au pus droguri în băutură și le-au împărțit către toți cei 900 de membri. Aproape toți au ingestat băutura de bunăvoie, existând și excepții pentru care substanța a fost injectată sau au fost împușcați direct. Totuși, numărul excepțiilor era substanțial mai mic decât al celor care au ales sinuciderea. Evident că, pe lângă efectul de turmă, au avut loc și alte fenomene, precum manipularea în masă, „echo chamber effect”, pentru a-i putea aduce pe membri cultului în punctul de a-și sacrifica propria viață pentru scopul său.

Un alt exemplu cultural, literar apare în opera „Alexandru Lăpușneanu”. Pentru necunoscători, în text apare pentru prima oară în literatura română personajul colectiv, exact despre ce vorbim în psihologie: grupul, masa de oameni, societatea. Acest personaj colectiv venise la curtea domnitorului Alexandru Lăpușneanu, iar în momentul în care oamenii sunt întrebați „ce vor?”, „de ce s-au strâns acolo?”, unul dintre ei răspunde: „Capul lui Moțoc vrem!”, iar restul persoanelor se alătură în strigăte pentru capul lui Moțoc. Ce e impresionant este că în 1840 psihologia nu era la fel de dezvoltată ca în prezent, iar Costache Negruzzi reușește să surprindă perfect comportamentul grupului, care îl urmează în mod irațional pe cel dintâi care strigase, fără a se gândi de ce vor, de fapt, capul lui Moțoc.​​​​​​​​​​​​

Un experiment clasic este cel condus de Solomon Asch, numit după acesta, „Asch conformity experiment”. Subiecții sunt rugați să identifice lungimea corectă a unei linii dintr-un set cu diferite lungimi ce o conține și pe cea corectă. Deși răspunsul este evident dacă nu ai probleme cu vederea, cei pe care se făcea experimentul tindeau să răspundă, într-o mare proporție, greșit. De ce se întâmpla asta? În realitate, ceilalți erau complice și răspunsul era intenționat eronat pentru a observa răspunsul celui aflat în ceață. În general, acesta se lua după grup din două motive: unul fiind că „dacă toți ceilalți au ales A și nu B, înseamnă că este corect și eu greșesc” sau celălalt fiind că „știam că răspunsul meu este corect, dar nu voiam să fiu cel diferit sau să stârnesc o ceartă”. ​Asch a schimbat atunci puțin experimentul, astfel încât să fie încă cineva care alege răspunsul corect. În cazul acesta, participantul dezinformat/ din ceață spunea ce considera a fi corect fără a se mai conforma, deoarece exista o altă persoană de acord cu părerea acestuia. Observăm că, atunci când mai este cineva care își expune părerea diferită de a grupului, avem curajul de a ne-o exprima și noi pe a noastră. Nu mai avem tendința de a ne conforma din frică de judecată, fiindcă avem o părere concretă și stabilă, susținută de încă cineva în afară de noi.

În experimentul lui Jamil Zaki, observăm tendința de a avea aceeași opinie ca restul oamenilor. Experimentul consta în evaluarea/ notarea de către participanții de sex masculin a unor femei pe baza atractivității/ frumuseții acestora. După evaluarea participanților, acestora li s-a spus, deși nu neapărat adevărat, că restul celor care au participat la vot au notat atractivitatea femeilor total diferit. După jumătate de oră, aceștia au fost rugați să reevalueze răspunsurile; majoritatea au schimbat notele pentru a avea o părere universal acceptată. În acest timp era observată și activitatea creierului în timpul luării deciziilor și s-a descoperit că participanții chiar păreau să își schimbe opinia. Nu o făceau doar pentru a încerca să evite o ceartă, ci opinia lor era într-adevăr schimbată din cauza majorității.

​​​​​​​​​​​Deși poate că am prezentat informații care acum vă pun pe gânduri cu privire la comportamentul vostru în societate, nu este mereu greșit să fii alături de grup sau de turmă. Marile schimbări ale lumii au avut loc doar datorită unui grup mare de oameni; fără proteste, fără revoluții lumea nu ar fi unde este acum. Concluzia este că efectul de turmă poate fi negativ, însă nu trebuie să ne ferim constant de societate, deoarece lucruri bune pot evolua datorită acesteia.