Disforia de gen

Redactor: Riana Kacic

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

Disforia de gen se referă la disconfortul pe care o persoană îl resimte atunci când genul atribuit la naștere (desemnarea inițială ca bărbat sau femeie) nu corespunde cu identitatea de gen (modul în care sunt percepuți de ei înșiși sau de societate). Persoanele care se confruntă cu disforia de gen se pot simți stresate din cauza conflictului dintre caracteristicile sexuale ale corpului lor fizic și modul în care se simt și gândesc despre ei înșiși.

Această deconectare între modul în care ești privit de societate și modul în care te simți fizic și psihic poate provoca stres sever, anxietate și depresie. Disforia de gen, în cea de a patra ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-IV), era numită „tulburare de identitate de gen”. Dar nu este o boală psihică. Astfel, în cea de a cincea ediție DSM-V, accentul este pus pe disforia de gen ca o problemă clinică și nu se concentrează pe identitatea în sine.

Biroul regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății descrie sexul ca fiind o totalitate de caracteristici ce sunt definite biologic, în timp ce genul se bazează pe caracteristici construite social. Există variații în modul în care oamenii își vizează propriul gen în funcție de percepția de sine și a modului în care se comportă. Toți oamenii se nasc având caracteristici fizice care sunt etichetate masculin sau feminin. În 1964, Robert Stoller a inventat termenul „identitate de gen”, care se referă la conceptul personal al unui individ despre genul său și cum se simte în interior. Este un sentiment intern profund al sinelui și este de obicei auto identificat.

Deși disforia de gen începe adesea în copilărie, unii oameni ar putea să nu o experimenteze decât după pubertate sau mult mai târziu. La copii simptomele pot fi dorința unui gen care diferă de cel care a fost atribuit la naștere, dorința de a purta îmbrăcămintea genului cu care se identifică, preferința jucăriilor, activităților și jocurilor care vizează de obicei genul cu care se identifică, preferința pentru roluri de alt gen în timpul jocului sau al imaginației, etc.

La adolescenți și adulți simptomele pot fi certitudinea că genul lor nu se potrivește cu corpul lor fizic, dorința puternică de a scăpa de organele lor genitale și de alte trăsături sexuale, dorința puternică de a fi tratat ca un gen diferit etc.

Persoanele care suferă de disforie de gen pot căuta mai multe modalități de afirmare a genului, inclusiv afirmarea socială (de exemplu, schimbarea numelui și a pronumelor), afirmarea legală (de exemplu, schimbarea marcajelor de gen pe documentele emise de guvern), afirmarea medicală (de exemplu, suprimarea pubertală sau utilizarea hormonilor), și/sau afirmare chirurgicală (de exemplu, operație de feminizare facială, reconstrucție toracică masculină etc.). Nu toți oamenii care sunt transgender (adică persoanele ale căror gen atribuit la naștere nu corespunde cu identitatea lor) își vor dori toate domeniile de afirmare a genului, deoarece acestea sunt decizii foarte personale și individuale.

Persoanele cu disforie de gen care s-au născut fete, pot să-și exprime dorința de a fi bărbați, își atribuie statutul de bărbat, preferă hainele și tunsorile masculine. În adolescență aceste persoane pot recurge la aplatizarea sânilor cu materiale constrictoare, cum ar fi benzi de pânză, lenjerie intimă special construită și cămăși stratificate de la strâmt la largi. Persoanele cu disforie de gen care s-au născut băieți, pot să-și exprime dorința de a fi femei, își atribuie statutul de femeie, preferă haine precum rochiile și fustele și se identifică sau devin foarte interesați de personaje feminine.

Este important să nu confundăm disforia de gen cu exprimarea de gen care care se referă la stereotipurile des întâlnite despre genuri. Unii bărbați pot avea trăsături tradițional feminine fără a fi considerați transgender și vice versa. Există nenumărate moduri în care o persoană se poate prezenta, de la vestimentație, până la tunsoare sau comportament. Unii preferă anumite lucruri care nu neapărat corespund cu genul lor în mod tradițional. Acest lucru însă nu este dovada că aceștia resimt stresul psihologic asociat cu disforia de gen și care îi afectează pe oamenii transgender.

Tratamentul pentru disforia de gen se bazează pe nevoile unice ale fiecărei persoane. De obicei, se concentrează pe a ajuta individul să-și exploreze identitatea de gen, adesea permițându-i să-și exprime genul într-un mod care corespunde simțului intern al genului. Aceasta poate include îmbrăcarea într-un mod care să se alinieze cu identitatea lor de gen, utilizarea diferitelor nume și pronume sau luarea de măsuri medicale pentru a schimba corpul fizic. Adolescenții sau adulții pot lua hormonii sexuali estrogen sau testosteron pentru a dezvolta trăsături ale sexului cu care se identifică. Unii oameni aleg să aibă o operație de schimbare a sexului sau de afirmare a sexului după un an de tratament hormonal. Experții recomandă intervenția chirurgicală numai după vârsta de 18 ani și după ce persoana a trăit în sexul dorit timp de 2 ani.

Cu ajutorul terapeuților și medicilor, oamenii pot alege tratamentul care este cel mai potrivit pentru ei. Acesta poate să fie ales în funcție de cât sunt de mulțumiți de noul lor rol social, de efectele secundare hormonale și dacă doresc să facă modificări chirurgicale. Unele persoane ar putea dori să beneficieze de consiliere pentru a se simți mai confortabil cu sentimentele lor, a-și afirma identitatea și a face față sentimentelor de disconfort sau chiar suferință. Consilierea în relație sau în familie poate ajuta partenerii, părinții și alți membri ai familiei să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește persoana iubită. Acest lucru poate ajuta individul să aibă sprijinul emoțional și social necesar pentru a avea o viață cât mai bună.