Dilema aricilor

Redactor: Cătălina Tudoroiu

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Rebeca Doagaru

Dilema aricilor (sau problema aricilor) este o metaforă pentru provocările intimității umane. Ea descrie cum, în timpul unei ierni geroase, un grup de arici încearcă să se apropie unii de ceilalți pentru a conserva căldură. Cu toate acestea, dacă distanța dintre ei este prea mică, se vor răni reciproc cu țepii. În ciuda faptului că toți își doresc să se apropie, asta nu se poate întâmpla, din cauza unor obstacole ce nu pot fi depășite. Problema aricilor este una atât de vizibilă în societate, încât a fost abordată până și în anime-ul „Neon Genesis Evangelion”. Personajele se simt pierdute din cauza relațiilor superficiale cu ceilalți, dar rănile și durerea trecutului le fac să fie excesiv de precaute în interacțiunea cu ceilalți, aflându-se astfel într-un cerc vicios.

Și Arthur Schopenhauer, și Sigmund Freud au folosit această parabolă pentru a descrie ceea ce ei simt că este poziția omului în relație cu ceilalți membri ai societății. În ciuda intențiilor bune, oamenii care se „apropie” prea mult din punct de vedere emoțional se vor răni unul pe altul în mod inevitabil. Efectele acestei realități le putem observa pretutindeni în jurul nostru, oamenii începând să aibă relații mult mai superficiale, din cauza faptului că încearcă să se „protejeze” împotriva durerii pe care o implică apropierea de altcineva.

Ca reacție la durere, persoanele respective se vor îndepărta, până când natura socială a ființei le va determina să se apropie din nou de ceilalți. Aici, dilema aricilor încearcă să ne sugereze că ar trebui să impunem anumite limite în relațiile noastre, în același fel în care aricii încearcă să găsească distanța perfectă la care nu le este nici frig, dar nici nu se înțeapă unul pe altul. Schopenhauer credea că această „limită” acceptabilă este trasată de bunele maniere, ele fiind niște reguli care trebuie respectate pentru a nu le cauza disconfort celorlalți. Totodată, acesta susținea că oamenii care emană mai multă „căldură” proprie vor prefera să rămână în afara grupului, la o distanță adecvată.

O altă direcție din care putem aborda acest paradox este cea care încearcă să evidențieze incapacitatea oamenilor de a deveni complet vulnerabili în fața oricărei alte persoane. „Țepii” reprezintă protecția noastră emoțională, felul în care ne-am alterat personalitatea pentru a ne integra mai bine în societate și pentru a evita respingerea altor persoane. Ca oameni, evităm deseori să ne exprimăm sentimentele negative, deoarece le privim ca pe o slăbiciune și ne este teamă că cineva s-ar putea folosi de ele pentru a ne răni. Acest lucru este atât de profund imprimat în comportamentul nostru, încât se întâmplă să uităm cum suntem de fapt și să nu fim capabili să înlăturăm acest ultim strat de protecție chiar și în fața persoanelor în care avem cea mai mare încredere.

Într-adevăr, atunci când ajungi să ai o relație apropiată cu cineva și îți pasă de persoana respectivă, devii vulnerabil din punct de vedere emoțional. Iar adevărul este că, de cele mai multe ori, acești oameni te vor răni mai devreme sau mai târziu. Dar, cel puțin, în opinia mea, acesta este un lucru natural: toți facem greșeli și, de multe ori, le facem rău oamenilor din jurul nostru fără a ne da seama, în principal datorită faptului că toți avem propriul fel de a percepe lumea înconjurătoare, iar ceva ce pe noi personal nu ne deranjează, poate răni pe altcineva. Prietenii pot greși în fața ta și îți pot provoca durere emoțională fără a-ți dori vreo secundă răul.

În ciuda faptului că această metaforă este aplicabilă în majoritatea relațiilor din societate, este deprimant să ne gândim că oricât de tare ne-am apropia de cineva, vom fi veșnic inhibați de instinctul nostru de a ne proteja, iar nimeni nu o să ne cunoască vreodată în totalitate. Personal, eu nu cred în aceasta abordare. Este adevărat că toți avem mecanismele noastre de apărare, dar atâta timp cât suntem capabili să le conștientizăm existența, putem și să alegem să le înlăturăm total în prezența unei persoane potrivite.