Dependența emoțională de cei dragi

Redactor: Ana Negrilă

Grafician: Onofreiciuc Alexandra

Asemenea dependențelor de substanțe precum cafeaua, drogurile, alcoolul, există și dependența de tip emoțional. Aceasta se întâlnește cel mai des în relațiile parteneriale de cuplu, dar poate exista în orice relație interumană. Însă ce presupune această dependență?

Dependența emoțională reprezintă o nevoie constantă de a ține partenerul aproape, în relație, fără ca acest lucru să mai implice sentimente reale de dragoste. Dragostea dependentă se manifestă prin caracterul său obsesional, sentimentul imposibilității de control și incapacitatea întreruperii relației indiferent de natura acesteia (violență fizică sau psihologică). Astfel spus, de ce încă mă mai agăț de fraier, dacă el nu mă mai iubește?

Ei bine, de cele mai multe ori partenerii implicați în relați toxice sunt caracterizați de un nivel foarte scăzut al stimei de sine. Acesta este unul dintre motivele pentru care își investesc toată energia în cel de lângă ei. În momentul în care partenerul tău este singurul care îți satisface încrederea în sine atunci vei accepta doar validarea lui. Practic, în inconștientul tău se produce ideea că el „vă iubește pe amândoi”, deoarece tu ai pretenția ca el să te aprecieze chiar dacă tu nu ești împăcată sufletește cu tine însăți. De foarte multe ori, din cauza faptului că partenerul victimă nu are puterea necesară de a ieși din relația cu agresorul, rolurile se modifică, devenind astfel o relație de tip victimă-victimă sau agresor-agresor, ambii parteneri aflându-se într-o co-dependență. Co-dependența presupune creșterea nevoii de a rămâne în relația toxică din partea ambilor parteneri-unul dintre ei continuă să rămână din cauza lipsei de putere, pe de-o parte, iar celălalt se obișnuiește cu faptul că nu este părăsit, nevoile lui situându-se pe locul doi și îndeplinind dorință principală a celuilalt - continuarea relației.

Între dependența emoțională și teama de abandon se creează o strânsă legatură, deoarece datorită caracterului obsesional al iubirii abuzive și nevoii de supunere sau agresare, în funcție de rol, pe fondul relațiilor toxice se formează incapacitatea de a pleca. În spatele acestei incapacități se ascund o serie de temeri precum frica de necunoscut, teama de singurătate, frica de moarte, idei conform cărora nu vor mai fi acceptați sau iubiți vreodată. Toate aceste insecurități provin de la sursa mamă - teama de abandon.

Ca majoritatea temerilor noastre, frica de abandon își are și ea originile în copilărie. Persoana în cauză se confruntă cu acest pattern și simte o despărțire ca pe un „abandon”, deoarece factorul declanșator este chiar pierderea persoanei dragi sau chiar „ideea de pierdere” în general. Astfel spus, pierderea propriu-zisă este în viziunea acestuia elementul declanșator de suferință. Putem deveni victime ale acestei vulnerabilități doar dacă am trecut prin experiențe de viață negative precum – moartea unui părinte sau a unei rude apropriate, lipsa de atenție și afecțiune din partea familiei în copilărie, divorțul părinților. De-a lungul unei relații frica de abandon este cea care ne sabotează mintea, deoarece ne induce diferite scenarii alternative, respectiv că nu va dura relația, că nu putem avea încredere în partener, sau, mai rău, că nu suntem suficient de valoroase pentru a fi cele alese. Un alt scenariu este cel contradictoriu în care avem un partener pe care ne putem baza, care ne oferă ceea ce avem nevoie, și față de care ajungem să manifestăm un set de comportamente cu rolul de a-l îndepărta. Toate aceste acțiuni funcționează conform unor mecanisme de apărare prin care cel care trăiește cu teama de a fi abandonat ajunge să abandoneze, deoarece este înlocuită ideea de suferință din iubire cu satisfacția obținută din manipularea celuilat.

Cel mai accesibil mod în care o persoană poate scăpa de o dependență emoțională exacerbată sau de a o frică de abandon este de a consulta un psiholog. Doar înțeleg mecanismul de apărare vor reuși să se detașeze de rana din copilărie, asumându-și faptul că nu mai sunt demult copiii neajutorați din trecut care se țineau speriați de fusta mamei.