Death Note- Light Yagami

Redactor: Cristina Maria Chira

Grafician: Kira Bitoleanu

Lumea este crudă, plină de criminali și oameni răufăcători. Te-ai saturat să trăiești înconjurat de nedreptate. Într-o zi găsești un caiet cu un set de instrucțiuni: doar scriind numele cuiva în el și știind felul în care arată respectiva persoană îi poți lua viața. Cum vei folosi noua putere de care dispui?

​ Aceasta este premisa serialului psihologic „Death Note” (2006), adaptat după seria manga scrisă de Tsugumi Ohba. Povestea îl urmărește pe Light Yagami, un tânăr de 17 ani care crede că poate crea, cu ajutorul caietului, o lume utopică, lipsită de infracțiuni și crime. Poate la prima vedere planul său nu sună foarte rău: cei mai râvniți criminali sunt sacrificați pentru binele populației și pentru a descuraja de la comiterea altor ilegalități. Dar intenția bună nu scuză mijloacele, iar natura umană este departe de a fi perfectă.

​ Aici se ridică primul semn de întrebare legat de etică și moralitate și anume cine este în putere să decidă cine merită să trăiască și cine nu. Nu este acesta însuși motivul pentru care crima este rea? Ba mai mult, infracțiunile au diferite niveluri de severitate, dar poate cineva stabili în mod obiectiv cine primește pedeapsa capitală și cine se poate recupera? Sunt pur și simplu prea multe variabile de luat în considerare pe care un om nu are cum să le analizeze.

​ Orice persoană cu un nivel normal de inteligență și-ar pune aceste întrebări înainte să acționeze. În schimb, Light – elev de top al Japoniei – este prea orbit de dorința de a deveni „zeul unei noi lumi” și trece rapid peste obstacolul de a se îndoi de sine. Se remarcă astfel legătura nu dintre luarea de decizii și intelect, ci dintre ea și ego.

​ La început, Light își folosește puterea strict în scopul reducerii ratei de criminalitate și își ascunde cu tact acțiunile, continuând să învețe și să ducă o viață aparent normală. După uciderea primului infractor acesta trece peste șocul inițial și își raționalizează constant deciziile. Pe măsură ce poliția se sesizează și începe o anchetă condusă chiar de tatăl său (care este șeful departamentului), tânărul se concentrează pe a nu fi prins și ajunge să recurgă la gesturi care se abat de la planul inițial. Acum, el nu mai omoară doar pentru a „proteja umanitatea”, ci pentru a scăpa de anchetatori, ucigând oameni nevinovați.

​Lucrurile se complică și mai mult în momentul în care se implică în caz și cel mai bun detectiv din lume, L (al cărui nume întreg nu este dezvăluit). În prima instanță cei doi par a fi opusul unul celuilalt: L reprezintă justiție și moralitate, în timp ce Light devine criminalul care împrăștie teroare (sub porecla de Kira, rōmaji pentru killer). Totul ține, însă, de persectivă, deoarece amândoi sunt convinși că fac ceea ce este corect și recurg la gesturi extreme pentru credința lor.

Scopul lui Yagami se transformă în uciderea lui L indiferent de mijloacele de realizare și de numărul de vieți inocente pierdute în proces. În comportamentul său se remarcă tendințe psihopate și narcisiste: firea lui manipulativă și detașată emoțional iese astfel la iveală, iar setea să de putere preia într-o oarecare măsură controlul. În scena morții tatălui sau ajungem să ne întrebăm daca tânărul este trist din iubire sau din pierderea unui „pion” valoros și chiar să îi punem la îndoială umanitatea. La fel precum adversarul său L, Light posedă o inteligență emoțională deosebită și știe cum să câștige încrederea oamenilor și cum să se folosească de ei pentru câștigul propriu. Acesta își calculează atent fiecare „mutare”, inclusiv ce stare afectivă să afișeze în diferite situații, iar din interacțiunile sale cu restul personajelor reiese măiestria sa în a juca teatru. Mai mult, strategia lui constă în conlucrarea cu poliția și L însuși.

Cu toate acestea, nu pot spune că urăsc acest personaj; la început chiar am împărtășit o bună bucată din viziunile și concepțiile lui. El nu este un antagonist în adevăratul sens al cuvântului, așa cum nici L nu este un salvator. Amândoi au defecte și calități, iar serialul urmărește să prezinte natura umană în nuanțe de gri, niciodată în alb-negru. Numit în mod ironic, Light ilustrează perfect predispoziția oamenilor la abuz de putere și dorința acestora de autoconservare. În final Light își pierde din vedere principiile de la care a pornit, iar punctul său de interes nu mai este schimbarea în bine a lumii, ci el să fie cel care a adus aceasta schimbare.

În concluzie, „Death Note” a adus în prim-plan personaje multidimensionale aflate într-un conflict psihologic intens, un adevărat război al nervilor și m-a făcut să îmi pun întrebări de tipul „dacă aș fi fost în locul lui Light cum aș fi procedat?”. Este un exercițiu de imaginație interesant, nu crezi?

(Dacă și pe tine te fascinează acest personaj, îți recomand articolele depre God complex și narcisim.)