De ce râdem de alții?

Redactor: Eduard Bodescu

Grafician: Briana Bercu

Cum în societatea noastră acest fenomen apare inevitabil, fie că vorbim de ridiculizarea unei persoane, fie a unei instituții ori a unui grup social, consider că subiectul este mai mult decât unul de interes, este un subiect ce necesită a fi cunoscut și înțeles.

Plecând de la definiție, deosebim mai multe tipuri de ridiculizare și anume: ridiculizarea celui mai slab (care mai mult sau mai puțin poate coincide cu bullying-ul); ridiculizarea celui puternic; ridicolul ambiguu (care este foarte divers și care se leagă în general de schimburile de replici dintre două persoane); ridiculizarea tuturor, dar mai puțin a propriei persoane; autoironia; ridiculizarea unei anumite categorii sociale, rasiale etc. și nu în ultimul rând, ridicolul de situație (cunoscut de cei care au cât de cât habar de noțiuni de literatură română, precum comic de situație). Ei bine, aceste categorii sunt de mult timp cunoscute de noi, însă cel care a pus cap la cap aceste informații și a creat un tabel este Jeremy E. Sherman Ph.D. și profesor la Universitatea Berkeley din California. Sherman ne expune clar într-un articol din revista Psychology Today aceste aspecte ce țin de fenomenul de „mocking” (cum este cunoscut în engleză). El spune că absolut orice lucru poate fi ridiculizat sau într-o exprimare mai puțin academică „luat la mișto” și chiar nu este greu, pur și simplu trebuie să exagerezi cu privire la o caracteristică mai puțin plăcută a acelui obiect și o să ajungi la rezultat. Asta nu înseamnă că e și bine să faci asta sau că trebuiesă o faci. Practic, asta înseamnă să atragi atenția asupra unui defect, dar oare de ce facem asta și simțim nevoia de a „lua la mișto”? Ei bine, sunt mai multe răspunsuri în această situație.

Unul dintre ele este că simțim nevoia să ne ridicăm pe noi deasupra lucrului/persoanei pe care o batjocorim. Simțim nevoia să fim superior și asta bineînțeles derivă din complexul de superioritate de care cineva suferă. Cu toții știți ce este un complex de superioritate, dar poate nu știți ce stă la baza acestuia. Alfred Adler, cel care a introdus pentru prima dată termenul spunea că acest complex de superioritate este un mecanism ce contrabalansează un complex de inferioritate. Cu alte cuvinte, atunci când observăm o persoană cu un complex de superioritate, cu siguranță, undeva în adâncul lui stă ascuns un sentiment de inferioritate. Chiar Adler spunea cu cuvintele lui că: „Pare a fi o trăsătură a naturii umane ca atunci când indivizii – copii și adulți deopotrivă – se simt slabi, ei vor să rezolve problemele din viață de așa manieră încât să obțină superioritate personală, fără amestecul niciunui interes social. Complexul de superioritate constituie o fază secundară. Este o contrabalansare a complexului [sentimentului] de inferioritate”. De asemenea, acest complex de superioritate, are rolul de a îl face pe individ să își evite dificultățile reale, supraevaluându-se în comparație cu ceilalți pentru că nu poate suporta inferioritatea în care se scaldă. Să nu înțelegem greșit, cu toții aspirăm să fim superiori, iar atunci când dovedim prin muncă cinstită și strădanie acest lucru nu este nimic în neregulă, din contră este chiar foarte bine.

Un altul ar fi același ca în situația bullying-ului. Este arhicunoscut faptul că în cazul bullying-ului, agresorul a fost la un moment dat victima abuzurilor fie în familie fie în societate. Un studiu făcut de Centre for Research on the Wider Benefits of Learning arată că 90% din cei care dau bully au fost victime ale bullyng-ului ei înșiși. Același principiu se aplică și în cazul ridiculizarii.

În concluzie, cu toții ar trebui să ne gândim înainte de a „lua la mișto” o persoană, o instituție, un grup social sau orice altceva și să aruncăm o privire înăuntrul nostrum. Poate ceva s-a întâmplat și trebuie remediat, iar batjocură și ridiculizarea nu sunt nici răspunsul, nici soluția și nici varianta pe care ar trebui cineva să o ia în considerare.