De ce oamenii simt nevoia de a expune viața perfectă?

Chiar și în anii pre-internet, oamenii erau preocupați să le arate cunoscuților cât de bine o duc. Casele mari și terenurile vaste, pline de flori, fructe sau cereale, sunt o dovadă clară a acestui fapt, întrucât caracterizau starea financiară a proprietarului în mod cât se poate de direct. Desigur, cu cât erai mai înstărit, cu atât era mai ușor să capeți o funcție importantă în stat, deci undeva privilegiat, deasupra celorlalți. Motivați de beneficiile aduse de poziții superioare, oamenii au început să-și expună viața într-un mod idealistic cât mai des cu putință, fie moral sau fizic. Fericirea, sau mai bine zis, o grimasă ce o exprimă, devine ulterior asociată cu averea, deoarece banii aduc tot ce este mai bun în lumea aceasta, inclusiv bună starea sufletească pentru unii. Chiar mai mult, fericirii i se atribuie un statut de emoție greu de atins și menținut pe termen lung, pentru că, la fel ca și averea financiară, poate fi risipită dacă nu ești atent cât cheltui sau cum să o întreții.

În vremurile contemporane a dispărut discrepanța enormă dintre burghezi și oamenii de rând, însă gelozia dintre cei înstăriți și cei într-o situație financiară precară a rămas bine înfiptă în gândirea noastră. Într-o lume în care ajungem să auzim și despre „biliardari”, ne dorim cu mai multă ardoare decât înainte să avem din ce în ce mai mult și să avem o însemnătate. Nevoia de a expune o viață perfectă este un mijloc ușor, în care nu trebuie depus niciun efort, de a ne arăta aparent mulțumiți cu ce avem, deci fericiți. În momentul în care îi convingem și pe ceilalți că ne trăim visul ajungem să ne simțim superiori, ca și cum am fi fost bogați din punct de vedere financiar, cu toate că și prietenii și cunoștințele noastre își permit să trăiască la fel de bine. Instinctul de a fi în vârful piramidei sociale este evident și omniprezent în această cultură contemporană, unde aparențele înving realitatea cruntă cu care ne confruntăm în fiecare zi a vieții noastre ordinare. Nevoia de a aparține unui grup social se regăsește, de asemenea, puternic. În încercarea de a fi inclus la masa celor înstăriți, oamenii manevrează multe elemente și conexiuni în culise, în mod special modificarea aparențelor fizice, astfel încât să atragă atenția sau să arate cât mai bine și mai real. Faptul că frumosul atrage este deja clișeic, dar stă la baza multor concepte și privilegii din acest curent social. Simțim nevoia să arătăm conform standardului de frumusețe vechi de sute de ani nu pentru propria satisfacție, ci pentru a ne asigura că vocea noastră este auzită și luată în considerare. Același lucru se întâmplă și cu nevoia de a avea bunuri materiale sau posibilitatea procurării acestora, deoarece fără o importanță în cercul social, indiferent de cât de extins sau exclusiv ar fi, vom fi marginalizați sau chiar îndepărtați. Este un instinct animalic al supraviețuirii transpus la un nivel subtil, dar de efect. Ne dorim să fim perfecți și să îi lăsăm pe cei mai puțin dotați în urmă, astfel încât să putem evolua armonios, fără vreun punct slab, atât din punct de vedere fizic, cât și al psihicului.

De aceea este important să încercăm să învingem aceste preconcepții și să căutăm fericirea adevărată a socializării, dar și a experiențelor de viață trăite de fiecare în parte. Suntem o singură dată aici, de ce să nu ne bucurăm noi înșine de viață în locul cunoștințelor și prietenilor noștrii?