Redactor: Maria-Cristina Chira
Grafician: Alexandra Piscan
Te-ai simțit vreodată pierdut? De parcă nu știi încotro să o iei, ce să faci în continuare sau pur și simplu ,,mergi pe autopilot” în timp ce nu te simți...tu? Probabil nu o dată ai avut impresia că toți cei din jur își au viața planificată, sunt talentați și au pasiuni în care sunt investiți, iar tu ești lăsat pe dinafară.
Vestea bună este că, oricât de clișeic va suna, nu ești singur în asta. De fapt, aceste sentimente și frici sunt perfect normale pentru oricine, dar adolescenții sunt mult mai predispuși să aibă acest fel de gânduri. Tinerii sunt prinși între două lumi: simplitatea copilăriei a trecut, dar viața de adult nu a început; libertatea este acordată în cantități tot mai mari, dar proporționale sunt și responsabilitățile și, în final, simțul de apartenență socială este aproape imposibil de satisfăcut. Adolescența este o perioadă de tranziție din toate punctele de vedere: schimbările fizice sunt atât vizibile, cât și la nivelul creierului, având loc crearea de importante noi sinapse.
Cu toate acestea, cortexul prefrontal, zona din encefal responsabilă pentru luarea de decizii, comportamentul social și gestionarea emoțiilor, nu este în totalitate dezvoltat (și continuă să nu fie chiar și la adulții tineri). Amigdala cerebrală este o altă structură importantă care, deși este mult mai implicată în procesele psihice în copilărie, continuă să dicteze într-o mare măsură traiectul emoțional al adolescenților, ceea ce poate cauza stările specifice de neajutorare ale acestora. Să nu uităm și de binecunoscuții și înfricoșătorii hormoni, substanțe care reglează toate procesele vitale din organism și care în timpul adolescenței pot determina anumite răspunsuri afective comportamente, deloc benefice, precum senzația de singurătate sau autoizolarea.
După toate aceste cuvinte complicate, un lucru este sigur: emoțiile și gândirea devin mai profunde. Tinerii încep să își pună întrebări, reușind astfel să își descopere pasiunile, talentele, felul de a fi și de a interacționa. Atunci unde este problema și de unde provine acest ‚‚nor” de confuzie aparent definitoriu pentru majoritatea adolescenților? Principalul vinovat ar fi comunicarea, sau mai degrabă lipsa ei. Desigur, părinții nu te înțeleg. Prietenii fac o treabă ceva mai bună, dar nici ei nu te pot vedea exact așa cum ești. Există, totuși, o persoană extrem de importantă în această poveste care are o șansă să te descifreze în totalitate: tu. Problema este că relația cu sinele este probabil, poate în mod paradoxal, cea mai dificil de întreținut într-un mod sănătos. Cel mai ușor ne este să ne mințim pe noi înșine, dar făcând asta ne sabotăm autocunoașterea.
Identitatea cuprinde mai multe aspecte: de la pasiuni la stilul vestimentar, la sexualitate. Toate acestea sunt influențate de cum ne percepem pe noi înșine și de experiențele prin care trecem, ceea ce face critică expunerea la cât mai multe situații noi în această perioadă intensă din multe puncte de vedere. Un alt rol important îl joacă grupurile sociale în care tinerii își exersează abilitățile de comunicare și de întreținere a relațiilor. Acestea pot avea o influență pozitivă în descoperirea identității prin interacțiunea cu o varietate largă de tipuri de oameni, dar din cauza presiunilor, așteptărilor și a instinctului de a copia comportamentele celorlalți în vederea incluziunii, adolescenții își pot pierde din vedere propriile lor motivații și particularități. De aceea, introspecția este o unealtă deosebit de utilă în ceea ce privește înțelegerea de sine; trebuie să existe o comunicare constantă și deschisă cu propria persoană pentru a conștientiza ce trebuie schimbat și ce emoții sunt prezente.
De foarte multe ori există o presiune resimțită de tineri, care uită că drumul către crearea unei identități în conformitate cu idealurile și trăirile lor interioare nu este neapărat unul lin, ci sunt șanse mari să fie încețoșat, cu urcușuri și coborâșuri, în care va fi nevoie să fie luat un pas înapoi pentru a face doi înainte. Vor exista frustrări și neclarități, dar cu deschidere și fără rușine față de ține îți vei crea o percepție de sine și vei ajunge să ai o relație apropiată și bazată pe o profundă conexiune cu propria persoană.
Comments