Cât de periculoasă este anxietatea de performanță?

Redactor: Alexia Căpățînă

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Briana Bercu

Anxietatea de performanță - marele inamic al oricărui individ care își dorește să progreseze într-un domeniu, să se autodepășescă pe sine. Cu alte cuvinte, să exceleze în ceea ce face.

Probabil, vă întrebați în acest moment ce este greșit la a-ți dori să devii cea mai bună versiune a ta. În teorie, nimic! Este chiar un lucru bun să ai astfel de ambiții către care să tinzi. În practică, drumul către succes este unul lung și anevoios, pe lângă pregătirea noastră într-un anumit domeniu, cea psihică deținând un rol definitoriu. Modul în care gândim se reflectă numaidecât în acțiunile noastre.

Pentru a putea înțelege mai bine conceptul menționat anterior, vă propun să aflăm pentru început ce este mai exact anxietatea. Sunt sigură că ați mai auzit de acest termen în numeroase discuții, pe internet sau chiar voi ați fost „norocoșii” care l-au folosit. Pe cât de neprietenos sună acest cuvânt, am o veste bună! Anxietatea este o emoție de bază, necesară supraviețuirii! Totuși, oamenii se plâng și nu sunt prea încântați de prezența ei. Oare de ce? Ei bine, pentru că nu știu să o folosească în ajutorul lor, să o stăpânească. Ea este definită de alți specialiști a fi o teamă difuză, fără o cauză bine determinată. Toți o trăiesc, diferența este dată de modul în care aceștia reacționează la ea. În timp ce unii oameni o mențin în sfera normalității, bucurându-se de adrenalina secretată în organism, alții preferă să o amplifice prin gânduri de tipul ȘI DACĂ, ajungând să creeze scenarii ce nu au vreo legătură cu realitatea. Indivizii aflați în a doua categorie o dezvoltă până la stadiul de „stil de viață “, unul chiar foarte neplăcut deoarece trăiesc o neliniște și îngrijorare generalizate de o situație ce în mod normal ar fi percepută doar ca o amenințare. Acești oameni trăiesc din nefericire în viitor, se gândesc la ceea ce se poate întâmpla, își creează scenarii sumbre. Practic, trăiesc un „film horror” mereu și mereu. Din acest motiv, apar și simptome precum dureri de cap, bătăi rapide ale inimii, dureri musculare sau de stomac, dar și probleme de concentrare. Pare deja înfricoșător, nu?

Pentru că ne-am mai familiarizat cu termenul de anxietate, zic să trecem la un derivat al acestuia, mai exact ANXIETATEA DE PERFORMANȚĂ (doar ăsta era scopul articolului, nu?). Are la bază aceleași idei și manifestări, însă apare din dorința de a fi permanent cât mai bun. Asociem acest lucru cu perfecționismul toxic. Persoanele care se confruntă cu asta își fac griji că vor eșua înainte de a începe măcar ceva. Percepția lor se asociază credinței că eșecul va fi urmat de umilire și respingere. Cu siguranță, am trecut cu toții printr-un astfel de moment. O să vin cu un exemplu din viața elevilor de clasa a 12-a care sunt puși la încercare de BAC, dar și de admiterea la facultate.

Avem următorul context : Un tânăr are peste o lună examenul de bacalaureat, dar și admiterea. Lucrează de zor pentru acestea la disciplinele de examen. În tot acest timp, profesorii îi amintesc permanent că este un moment decisiv din viața sa, că viitorul lui depinde de rezultatele pe care le va obține. Acasă, părinții îl presează cu privire la ceea ce ar trebui să mai facă pentru a reuși. În puținul timp liber rămas‚ petrecut cu prietenii, principalele teme de discuție nu sunt altele decât BAC-ul și admiterea, alături de temerile fiecăruia cu privire la ele.. După acest amalgam negativ, nici nu vreau să mă gândesc ce este în mintea sa. Am uitat să menționez că el este un elev silitor, ambițios care are deja pe proprii umeri stresul provocat de el însuși din cauza anxietății de performanță. Apar, astfel, gânduri precum: Și dacă nu o să mă descurc la BAC? Dacă nu intru la facultate? Dacă o să uit întreaga informație pe care am acumulat-o? Dacă îmi voi dezamăgi părinții și profesorii? Dacă voi fi exclus din grupul de prieteni în cazul unui rezultat slab?

Acestea sunt doar câteva dintre miile de gânduri pe care tânărul nostru le poate resimți. Credeți că presiunea din exterior îl mai ajută la ceva? Evident, NU! Tot ceea ce reușesc apropiații săi este să îi sporească starea de neliniște! Nimic altceva!

Probabil, v-ați regăsit în rândurile de mai sus dacă sunteți clasa a 12-a. Acesta este doar un exemplu de manifestare a anxietății de performanță. Alții, o resimt mult mai des, odată cu apariția unei provocări în viața lor. Din fericire, există și modalități de a o controla! (momentul mult așteptat)

Vreau să vă prezint câteva tehnici care au funcționat în multe cazuri. În primul rând, vreau să îți amintești de valoarea pe care o ai, să nu uiți cât de mult ai muncit. Ține minte, rezultatele sunt direct proporționale cu efortul și silința depuse. În al doilea rând, vreau să-mi găsești un moment în care mintea ta a avut dreptate cu privire la un scenariu dezastruos. Hmmm... Nu cred s-a întâmplat vreodată astfel. Cu alte cuvinte, „mintea ne minte’’ destul de des. Nu îi da crezare cu prima ocazie. Tu deții frâiele, tu ești cel ce o controlează, niciodată invers. Poate îți e greu la început, dar o să ajungi să preferi să trăiești în prezent cu timpul. Și nu în ultimul rând, aș vrea să îți dai seamă că întotdeauna există variante. Așa că, găsește-ți plasa de rezervă!

Închei prin a te încuraja să vezi totuși „partea plină a paharului ” a acestei stări. Nu uita, până la urmă, asta înseamnă că ești o persoană foarte implicată care își dorește să iasă totul exemplar. Dă-ți voie însă să trăiești momentul . Te asigur că nu vei regreta !