Cum se naște genialitatea?

Redactor: Velicu Elisa

Grafician: Ana Florescu

Amadeus Mozart, Blaise Pascal, Pablo Picasso și mulți alții sunt exemple veritabile ale unor figuri supradotate care s-au remarcat de la o vârstă fragedă. Pentru ei totul se mișca cu o altă viteză, înzestrați cu un spirit creator și inovativ și cu talente deosebite. În ciuda faptului că formele prin care și-au exprimat genialitatea sunt diferite, toți au ceva în comun. Reprezintă nivelul cel mai înalt de dezvoltare a aptitudinilor manifestate într-o activitate creatoare de importanță istorică pentru viața societății și progresul cunoașterii, revoluționând domeniul respectiv. Deși este cunoscut că inteligența se transmitere ereditar, hazardul si-a spus cuvântul de multe ori, iar multe minți geniale s-au născut în locurile și momentele în care te așteptai cel mai puțin.

Cuvântul geniu este folosit în două sensuri strâns legate, dar oarecum diferite. În primul sens, popularizat de Lewis Terman, se referă la o capacitate intelectuală ridicată, măsurată prin performanța la un test de inteligență standardizat (IQ). În cel de-al doilea sens, după cum derivă din lucrarea omului de știință englez din secolul al XIX-lea, Sir Francis Galton, inteligența este asociată cu o capacitatea creativă de o ordine excepțional de înaltă.

Au existat o multitudine de încercări de a explica natura și sursa geniului, precum și multe investigații despre relația dintre geniu și nebunie. Galton, care a inaugurat studiul sistematic al geniului, a formulat teoria conform căreia geniul este combinația a trei trăsături - intelectul, zelul și puterea de a lucra - care sunt împărtășite de toate persoanele în diferite nivele, însă la oamenii geniali sunt duse la extrem . În Hereditary Genius (1869) de Galton, el a prezentat ideea că geniul, reprezentat de realizări remarcabile, tinde să apară în familii care au un istoric de oameni supradotați. Acesta a devenit un punct de vedere controversat și, de la introducerea sa, oamenii de știință nu au fost de acord că acesta este singurul factor, luând în considerare și educația, oportunitățile, factorii de mediu, responsabile de reușita în viața.

Un exemplu care abate de la această regulă a inteligenței ereditare este însuși Leonadro Da Vinci. Dacă îl cunoașteți doar pentru opere sale de artă ar trebui să știți că a activat într-o sumedenie de alte domenii fiind arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Acesta este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Totuși mama sa era o simplă țărancă, iar tatăl, care niciodată nu l-a recunoscut ca fiind fiul sau legitim, era un notar florentin. În ciuda tuturor acestor vicisitudini, geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci și de o imaginație fără precedent în istorie.

De asemenea, o perspectivă contemporană importantă, dezvoltată de psihologul american Howard Gardner, este teoria inteligențelor multiple. Gardner a identificat cel puțin opt tipuri speciale de inteligență. La fel ca toate trăsăturile umane, se consideră că așa-numitele „inteligențe multiple” sunt distribuite relativ uniform în întreaga populație. Este probabil ca geniul să se nască cu capacități extraordinare în cel puțin una dintre aceste zone. Cele opt inteligențe cheie ale lui Gardner pot fi utilizate pentru a ilustra geniul în anumite domenii. De exemplu, marii scriitori posedă inteligență lingvistică, oamenii de știință geniali au inteligență matematică-logică, artiști eminenți afișează inteligență spațială-vizuală, mari muzicieni se nasc cu inteligență muzicală; dansatorii împliniți au inteligență kinestezică; terapeuții de succes au inteligență interpersonală, iar exploratorii cunoscuți au inteligență naturalistă. La aceste categorii, psihologul american Robert A. Emmons a adăugat inteligență spirituală, așa cum se observă la lideri religioși. Neuropsihologii au căutat fundamentul fiziologic pentru aceste inteligențe din creierul uman și a existat o cursă pentru a dezvolta mijloace adecvate de evaluare a fiecăreia dintre aceste capacități. Aceste tipuri de inteligență demonstrează că genialitatea se poate manifesta în multiple feluri și pentru diferite personalități.

Totuși, este o problemă atunci când abilități extraordinare, vin la pachet cu unele tulburări mentale asociate cu supradotarea. Matematicianul american și câștigătorul premiului Nobel John F. Nash, de exemplu, și-a publicat influenta lucrare despre teoria jocurilor în 1950, la vârsta de 22 de ani. A devenit profesor titular la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) în 1958, dar schizofrenia l-a determinat să renunțe la postul de facultate în 1959. De asemenea, tulburarea bipolară, cea mai frecvent diagnosticată tulburare a geniilor creative, se caracterizează prin schimbări extreme de dispoziție, de la exaltare la depresie și a fost asociată în special cu artiști, scriitori, muzicieni și antreprenori. Psihiatrul american Kay Jamison a sugerat că, deși majoritatea persoanelor care au această tulburare sunt limitați de aceasta, pot exista modalități prin care energia extremă și o stare maniacală moderată pot contribui la fapte extraordinare de productivitate care caracterizează multe genii. Chiar și cantități moderate de depresie pot îmbunătăți capacitatea geniilor de a impune o evaluare strictă a muncii lor în urma unei perioade de producție creativă. Cu toate acestea, se pare că, în cea mai mare parte, geniile cu aceaste tulburări mai mult s-au luptat cu ele decât au avut de beneficiat.

Așadar, mulți cercetători afirmă faptul că geniul este o funcție atât a eredității, cât și a mediului. Totuși, potențialul inițial pentru realizări excepționale pe care îl moștenim rămâne la latitudinea noastră cum îl fructificăm. Plus că mereu trebuie luate în considerare oportunitățile, mediul de viață, personalitatea, inteligența emoțională, starea mentală, autonomia care te pot împiedica din a-ți atinge potențialul maxim.

Bibliografie: „Hereditary Genius”-Francis Galton