Cum se dezvoltă inteligența emoțională?

Redactor: Ana Negrilă

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Andreea Negulescu

Deși unii specialiști sunt de părere că inteligența emoțională este o calitate înnăscută, alții susțin că fiecare dintre noi își poate exersa și dezvolta nivelul de inteligență emoțională, cât timp începe să intre în contact cu emoțiile sale.

Dar ce este, de fapt, inteligența emoțională? Cum o putem recunoaște? Cum ne ajută să facem față situațiilor mai puțin confortabile din viață, așa cum sunt conflictele sau momentele în care vrem să spunem nu?

Pentru început, inteligența emoțională reprezintă capacitatea prin care, pe de-o parte, ne conștientizăm și ne gestionăm emoțiile, iar pe de altă parte – conștientizăm și știm cum să reacționăm la emoțiile celor din jurul nostru.

De pildă, atunci când simțim furie, suntem capabili să recunoaștem și să numim emoția pe care o trăim și ulterior, să o gestionăm într-un mod sănătos: alegem, de exemplu, să scriem într-un jurnal pentru a ne elibera de emoția respectivă, în loc să avem o reacție impulsivă față de cineva apropiat. Totodată, datorită inteligenței emoționale, știm să identificăm emoțiile persoanelor cu care intrăm în contact și în funcție de emoția recunoscută, să reacționăm într-un anumit mod. De exemplu, dacă un prieten apropiat plânge, pentru că a trecut de curând printr-un eșec, înțelegem că este trist și îi suntem alături, în loc să începem să povestim despre ce am făcut în weekend. De altfel, empatia este unul dintre elementele cheie ale inteligenței emoționale. Putem observa în jurul nostru persoane cărora le este ușor să intre în contact cu emoțiile lor și să le gestioneze inclusiv în situații inconfortabile: conflicte, situații urgente. Nu întâmplător se spune că liderii cei mai buni dau dovadă de un nivel înalt de inteligență emoțională: ei știu cum să reacționeze chiar și în fața eșecului, știu cum să-i inspire și să-i motiveze pe ceilalți, știu cum să gestioneze conflictele și situațiile de criză care se pot ivi.

Daniel Goleman, scriitorul și psihologul care a popularizat conceptul de „inteligență emoțională”, aduce în atenția cititorilor componentele esențiale ale inteligenței emoționale. După cum putem observa, unele dintre ele sunt orientate către sine, iar celelalte – spre exterior, adică spre cei cu care relaționăm. Spre exemplu, putem spune că autocunoașterea este absolut necesară, pentru că în jurul ei se concentrează celelalte componente ale inteligenței emoționale. O persoană care se cunoaște foarte bine pe sine însăși își identifică într-un mod realist calitățile, limitele, sentimentele, știe ce impact pot avea emoțiile sale asupra sa, precum și asupra celor cu care interacționează. Astfel, le gestionează în funcție de situație. Întorcându-ne la exemplul anterior, al furiei exprimate – sau, mai bine spus, eliberate – prin scrierea în jurnal, ne dăm seama că această metodă de gestionare a emoției este, până la urmă, o consecință a unei bune autocunoașteri: știm că reprimarea furiei sau eliberarea ei într-un mod nesănătos (de pildă, prin intrarea într-un conflict cu cineva apropiat) ar avea un impact negativ atât asupra noastră, cât și asupra celorlalți. Alt exemplu ar fi stăpânirea de sine care se referă la exprimarea sănătoasă a emoțiilor, de la caz la caz. Astfel, o persoană inteligentă din punct de vedere emoțional știe cum să-și gestioneze emoțiile, în așa fel încât acestea să nu o consume pe interior și nici să-i afecteze relațiile cu cei din jur.

Totodată, ca să ne dezvoltăm inteligența emoțională trebuie să apelăm la empatie. Astfel, o persoană empatică nu doar că va identifica ușor emoțiile persoanelor cu care intră în contact, dar o să și știe cum să reacționeze, atât în așa fel încât să-și adapteze comunicarea la fiecare situație, cât și în funcție de relația pe care o are cu celălalt: de pildă, relațiile de prietenie presupun un grad mai mare de apropiere decât relațiile pe care le avem cu oamenii cunoscuți recent.

În sens larg, câteva metode prin care ne putem dezvolta inteligența emoțională sunt:

• Ne conectăm la propriile emoții, inclusiv la cele care, în general, produc disconfort. Conștientizarea și acceptarea propriilor emoții reprezintă primul și cel mai important pas.

• Îi ascultăm activ pe cei din jurul nostru. Să fim prezenți în conversație, atenți atât la comunicarea verbală, cât și la limbajul trupului lor. Doar așa vom putea să ne adaptăm comunicarea și să învățăm să fim mai empatici.

• Învățăm să ne ascultăm nevoile emoționale și să spunem „nu” când simțim.

• Învățăm să acceptăm și să reacționăm la feedback-ul constructiv, pe care îl putem transforma într-o oportunitate de dezvoltare personală.

Așadar, pentru a avea o relație sănătoasă cu noi înșine, precum și pentru a avea relații funcționale cu cei din jur, este important să ne exersăm și să ne dezvoltăm inteligența emoțională zi de zi.