.jpeg)
Redactor: Evelina Gheorghe
Tehnoredactor: Pavel Secară
Grafician: Silvia Preoțescu
Comunicarea reprezintă fundamentul relațiilor dintre oameni, fiind studiată încă din perioada Antichității de către înțelepți prin arta retoricii. Etimologic, acest cuvânt provine din latinescul „communis”, care se traduce sub forma: „a fi în relație cu…”, „a pune de acord…”.
Asertivitatea, definită de către J. Cottraux, este, în esență, acel „comportament ce îi permite unei persoane să acționeze cât mai bine în interes propriu, să își apere punctul de vedere fără o anxietate exagerată, să-și exprime sentimentele în mod sincer și să se folosească de propriile drepturi fără a le nega pe ale celuilalt”.
Asertivitatea se referă la punctul echidistant dintre comunicarea agresivă și cea pasivă, fiind epicentrul necesar în relațiile interumane. Comunicarea asertivă poate fi dobândită cu ajutorul unui cumul de tehnici prin care omul ajunge să obțină numeroase obiective atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Aceasta este cea mai eficientă modalitate de rezolvare a problemelor cotidiene, fiind un prilej de dezvoltare pentru om în întregul său drum existențial.
Tehnici care pot fi folosite pentru clădirea unei comunicări asertive:
Exprimarea clară - Mesajul, codul, cât și canalul reprezintă mijloace prin care emițătorul se face înțeles în momentul comunicării. Dacă exprimarea sa este clară, atunci nu îl va supune pe receptor unor interpretări ce pot deforma conținutul inițial al ideii transmise. Nevoile, dorințele și problemele trebuie transmise explicit, tocmai pentru a facilita înțelegerea acestora de către receptor.
Folosirea expresiilor cu „eu” - Pentru a dobândi asertivitatea, este nevoie de asumarea propriilor opinii, de punerea lor într-o ipostază personală. Înlocuirea formulărilor precum „Tu m-ai făcut să mă simt dezamăgită de ceea ce ai făcut” cu „Eu m-am simțit dezamăgită pentru că ai acționat astfel” este un bun mod de a începe practicarea acestui tip de comportament. Cei din jurul nostru nu sunt responsabili pentru modul în care ne simțim, deoarece noi suntem cei stăpâni pe propriile noastre sentimente, așa că atunci când într-o relație interpersonală intervine o situație mai puțin plăcută, care deranjează, este important să evidențiem modul în care aceasta ne-a afectat, fără a plasa totul în grija celuilalt. Diferența dintre „Eu nu sunt de acord” și „Tu greșești” este una remarcabilă, întrucât, folosind prima variantă în timpul comunicării, reușim să ne afirmăm emoțiile, opiniile, ideile, drepturile și dorințele fără a aduce acuzații, fără a neglija părerea receptorului.
Cei din jur nu au capacitatea de a citi gânduri - Deși omul își poate crea așteptări ca alții să îl înțeleagă fără ca acesta să fie nevoit să comunice, acest lucru este în fond unul himeric. Pentru a putea avea relații autentice și pentru a deveni asertiv, omul trebuie să se facă înțeles, lucru posibil doar prin înștiințarea receptorului. Atunci când se implementează frustrarea că nu ți s-a răspuns pozitiv la o anumită dorință proprie, fără a fi comunicată însă, se ajunge la un comportament agresiv sau pasiv, ceea ce va duce la un detriment al relației. Asertivitatea presupune comunicarea veridică a acestor dorințe și conștientizarea faptului că nu poți fi înțeles dacă nu te faci înțeles.
Manifestarea empatiei față de interlocutor - Într-o comunicare asertivă, persoanele se află într-o ipostază egală, neexistând inferioritatea sau superioritatea celuilalt. Pentru a întări acest echilibru, prezența validării sentimentelor, a acceptării punctului de vedere pe care altul îl poate avea sunt esențiale. O formulare precum „Înțeleg că te simți trist” va duce la această validare care are scopul de a consolida relația și de a „hrăni” comportamentul asertiv.
Puterea de a spune „nu” - Omul are nevoie să își respecte principiile, valorile după care funcționează și pe care și le-a creat de-a lungul timpului, motiv pentru care este necesară asumarea lor în orice circumstanță. În cazul în care îi este făcută o propunere care încalcă dorința sa, el trebuie să dețină puterea de a spune „nu” pentru a rămâne neclintit în fața valorilor sale.
Oferirea și acceptarea feedback-ului - Feedback-ul reprezintă o modalitate pe care omul se poate baza atunci când este deschis către evoluție.
În cazul în care dorești să-i transmiți un feedback cuiva, trebuie să iei în calcul anumite elemente de asertivitate:
Fii descriptiv, nu evaluativ! - Descrie ceea ce vezi, ceea ce simți, fără a judeca
Fii specific, nu generaliza! - Înlocuiește „Mereu spui cuvinte urâte față de prietenii mei” cu „Este a treia oară când spui cuvinte urâte față de prietenii mei”
Direcționează feedback-ul spre comportamentul observabil, nu spre personalitatea individului!
Alegeți timpul corect pentru a oferi un feedback! - Ar trebui transmis cât mai repede după întâmplarea acțiunii
Asigurați-vă că ați fost înțeles! - Parafrazați sau puneți întrebări pentru a vă asigura de acest lucru.
În cazul în care primești un feedback, asertivitatea se remarcă prin următoarele procedee:
Ascultă informația! - Acceptă feedback-ul și folosește-l pentru perfecționarea ta
Pune întrebări! - Dacă ai dubii în înțelegerea mesajului nu apela la interpretarea lui, ci pune întrebări până când ești lămurit
Conturează concluziile feedback-ului și transmite-i-le emițătorului!
Spune-i ce ar putea face pentru a te ajuta să te schimbi!
Mulțumește pentru oferirea feedback-ului!
Nu te apăra! - Feedback-ul există pentru a înțelege unde și cum putem lucra la noi înșine, pentru a reuși să evoluăm continuu.
Tehnicile prin care putem astfel să dobândim un comportament asertiv reprezintă, de fapt, elementele cu care individul poate jongla pentru a se modela pe sine în societate, în relațiile cu oamenii din jurul său. Asertivitatea caracterizează așadar tipologia omului care respectă și se respectă pe sine însuși în parcursul său existențial.