Cum ne afectează traumele din copilărie la maturitate?

​V-ați întrebat vreodată oare cum ați fi fost acum ca persoană dacă în copilărie vi s-ar fi întâmplat lucruri diferite? Este o întrebare foarte bună deoarece experiențele din primii ani de viață joacă un rol foarte important în cum ajunge un om la maturitate, iar ceva ce ne afectează foarte mult dezvoltarea și formarea identității sunt traumele suferite.

​ Traumele de dezvoltare petrecute în timpul copilăriei sunt considerate de mulți oameni evenimente rare, dar sunt mai frecvente decât credem, mai ales având în vedere creierul unui copil care este mult mai vulnerabil decât al unui adult. Potrivit Rețelei de Stres Post-Traumatic pentru Copii din Statele Unite, 78% dintre copii au raportat mai mult de o experiență traumatică înainte de vârsta de 5 ani. Prin termenul „traumă”, ne referim la trăirea unei experiențe copleșitor de negative. Ele pot varia de la un dezastru natural, la proceduri medicale, la abuz, atât fizic, cât și psihic etc.

Copiii mici care suferă de traume prezintă un risc deosebit, deoarece creierul lor se dezvoltă rapid și este foarte vulnerabil. Traumele din primii ani din viață sunt asociate cu dimensiunea redusă a cortexului cerebral. Această zonă este responsabilă de multe funcții complexe, inclusiv memoria, atenția, limbajul și conștiința. Aceste modificări pot afecta IQ-ul și capacitatea de a regla emoțiile, iar copilul poate deveni mai fricos și poate să nu se simtă la fel de sigur pe el și cei din jur.

Există și simptome care se manifestă pe termen scurt, în copilărie, de exemplu, copiii cu vârste între 0 și 2 ani care au trecut prin experiențe traumatice le pot manifesta prin dificultăți de vorbire, apetit scăzut sau plâns în exces. Deja la copiii de 3-6 ani simptomele sunt mai diverse, printre care apar probleme de încredere în sine sau în cei din jur, dificultăți în a învăța, imitarea traumei, limbaj abuziv, comportament timid în situații sociale, anxietate socială etc. La aceste vârste copilul nu știe să exprime prea bine ce simte, nu își poate înțelege emoțiile, deci problemele rămân de foarte multe ori nerezolvate.

​ Cel mai important factor în cazul multor persoane când vine vorba de acest subiect este familia. Specialiștii au constatat că tipul de sprijin emoțional pe care îl primește un copil de la părinți în special în primii trei ani și jumătate are efect asupra educației, vieții sociale și a relațiilor romantice chiar și 20 sau 30 de ani mai târziu. Bebelușii și copiii mici crescuți în medii pline de sprijin și de îngrijire în familie au avut tendința de a se descurca mai bine la testele școlare date ulterior și au fost mai predispuși să atingă grade mai mari în educație adulți. De asemenea, erau mai predispuși să se înțeleagă cu colegii lor și să se simtă mulțumiți în relațiile lor romantice.

​Dacă situația este inversă, iar copilul crește într-o familie disfuncțională, acest fapt se poate vedea atât în adolescență cât și la maturitatea. Fiecare om manifestă orice diferit, dar s-au observat anumite tipare. De la anxietate socială, la codependență, la nevoie în exces validare, totul depinde de povestea fiecăruia.

​ De asemenea, există fenomenul prin care adulții care au trecut prin traume în copilărie tind să simtă o emoție puternică cauzată de gândul că „ei nu au avut copilărie”. Acesta poate fi datorat faptului că traumele puternice pot să îți altereze amintirile, sau pur și simplu sunt nemulțumiți de acei ani. Aceste frustrări interioare se pot manifesta în diferite moduri, în alegerile lor sau chiar în relațiile cu alți oameni.

​ Aceasta a fost doar o generalizare asupra acestui subiect, dar cum am mai zis, fiecare are povestea sa. Toți reacționăm diferit la factorii exteriori sau interiori. Totuși, toți rămânem cu câte ceva din primele momente de pe Pământ, inclusiv lucruri rele, este aproape inevitabil, dar le putem rezolva. Pe lângă terapie sau alte metode profesionale, primul pas este să reflectăm asupra noastră și a acțiunilor noastre. Până la urmă, sunt sigură ca cel puțin o dată în viețile voastre, după ce ați aflat despre copilăria sau familia cuiva, v-ați gândit „Da, acum are sens de ce e așa”. Poate după citirea acestui articol puteți să realizați și ceva despre voi.