Cum acționează dopamina?

Redactor: Ana Negrilă

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

Dopamina reprezintă unul dintre principalii neurotrasmițători de la nivelul sistemului nervos, care servește mai multe funcții complexe în creier, fiind implicată în acțiuni care au legătura cu nivelul nostru de memorie, atenție și motivație. Nu în ultimul rând, cea mai populară funcție a acestui hormon este plăcerea. Astfel, la nivelul orgasnismului nostru dopamina este responsabilă în crearea sentimentului de plăcere, determinând dorința de a repeta lucrul respectiv.

Interesant este faptul că o singură moleculă din creierul nostru ne controlează iubirea, creativitatea, pasiunile și dorințele. Pe scurt, ea este lumina de la capătul tunelului, sursa esențială de motivație care ne poate urca sau coborî de pe treptele succesului. Rolul acestui hormon este de a ne stimula productivitatea și abilitatea de a gândi și de a lua decizii. Mai exact, suntem mai predispuși să ne continuăm munca după ce am fost lăudați, deoarece se eliberează o cantitate mai mare de dopamină, decât atunci când, în urma eforturilor depuse nu primim nicio confirmare sau validare din partea celorlați. Acest lucru se datorează conexiuniilor neuronale, care asociază ideea de recompensă cu tipul de comportament manifestat. Acum poate înțelegi de ce în unele situații îți faci treaba cu ușurință, iar în altele, amâni pănă ajungi ultimul de pe listă. (Stai liniștit, nu ești bipolar! Doar nivelul tău de dopamină este sub nivelul mării.)

O alimentație bogată în vitamine și proteine, odihna suficientă sunt elemntele cheie care ne reglează dopamina din corp. Irascibilitatea și lipsa energiei apar, de cele mai multe ori, în zilele în care suntem flămânzi sau obosiți. Satisfacerea nevoilor și motivația se află într-o relație de interdepedență, deoarece dopamina este sursa fiecărei nevoi imperative pe care o avem.

Pe de altă parte, secreția dopaminei influențează major comportamentul ce constiuie obsesiile. Practic, dorința incontrolabilă de a repeta un obicei ce ne a provocat o stare pozitivă de spirit este în mod direct reprezentată de acest hormon. Mecanismul depedenței se traduce prin producerea excesivă de dopamină în corelație cu o activitate ce poate avea consecințe neplăcute atât fizice cât și psihice. În acest fel, pentru un dependent de cofeină, țigări sau substanțe halucinogene, adicția sa capătă o valoare mult mai logică, firească și naturală. Drogul respectiv ne modifică percepția, reușind să pună stăpânire pe noi, deoarece ajunge să facă parte din noi.

Când vine vorba de iubire, dopamina apare la începutul relației, când are loc sentimentul de îndragostire, deoarece ea stimulează procesele de cunoaștere prin căutarea plăcerii. De asemenea, se ocupă în a memora sursele de plăcere și satisfacție, iar astfel, persoana de care suntem atrași crește în ochii noștri și prezintă un interes mult mai ridicat. De aici se naște și ambiția de a cuceri și a ne lăsa cuceriți.

În cazul deficitului de dopamină pot interveni tulburări neurologice cum ar fi Parkinson sau ADHD. Cei care suferă de aceste patologi au probleme în a învăța atunci când sunt apreciați și lăudați, deoarece creierele lor nu reușesc să genereze cantități suficiente de mari de substanță. În caz contrar, cei care au parte de un exces prea mare al acestui hormon se confruntă cu probleme comportamentale și schizofrenie.

Fundamental este de înțeles complexitatea dopaminei, deoarece ea reprezintă sursa comportamentelor și a ideilor noastre, iar odată ce îi cunoaștem puterea și pericolele, vom înțelege mai bine însăși condiția umană.