Cum a apărut masochismul?

Redactor: Ana Negrilă

Grafician: Ilinca Ciochia

Masochismul este un subiect rar discutat până la sfârșitul secolului al XIX-lea deoarece pentru contemporanii noștri de atunci, unde domnea romantismul și puritanismul, nu era ușor de acceptat existența unor oameni care nu puteau simți plăcere decât prin provocarea suferinței personale.

Astfel, această nouă formă de erotism numită masochism, capătă amploare din 1836 datorită scriitorului austriac Leopold Von Sacher-Masoch, care a dezvăluit în mai multe dintre lucrările sale, caracteristicile specifice tendinței. De fapt, această practică, răspândită în întreaga lume, a făcut întotdeauna parte din obiceiurile si comportamentele marii majorități, dar înainte de Masoch nu se știa cu adevărat în ce consta.

Maladia este definită ca fiind perversiunea sexuală ce se manifestă în a căuta plăcere în suferințe psihice și morale, produse de partener. În realitate acceptarea unor suferințe de la partener sau de la comunitate nu se întâlnește numai în sfera sexualității. Este considerat comportament masochist cel care găsește plăcere în propria suferință, în decădere și umilire. Ba mai mult, un masochist își amplifică greșelile, eșecurile și nereușitele, simțind nevoia constantă de a fi pedepsit. Trăiește într-o permanentă stare de tensiune care aduce paranoia, crezându-se într-un pericol iminent, venind fie din partea sinelui, fie din partea celor din jur.

Cu alte cuvinte, sunt două modalități de manifestare a dorinței de a provoca durere. Una este îndreptată asupra celuilat, alta este îndreptată asupra propriei persoane. Suferindul resimte cel puțin inconștient nevoia de a se pedepsi sau răzbuna pe sine, dar deplasează sursa tensiunii interioare asupra celuilalt partener, inventând motive pentru agresarea fizică, verbală sau emoțională a acestuia. Aceasta, fiind o soluție iluzorie, îi amplifică tensiunea în urma conflictului -pentru că atrage asupra sa mai multe motive în plus să se simtă vinovat- și antrenează un cerc vicios de conflicte interminabile. În concepția lui Freud, prin natura sa, masochismul apare ca o inversare a sadismului (care vizează dominarea celuilat) și o reîntoarcere spre propria persoană.

Cauzele masochismului

Erijarea în victimă a indivizilor cu o personalitate masochistă este consecința dezvoltării lor ca personalitate. Dacă, spre exemplu, în copilărie, părinții i-au respins și nu le-au oferit iubire, atunci la maturitate aceste persoane vor căuta doar relații în care vor fi atașate emoțional de partener, dar în care vor fi respinse după tiparul creat la vârste fragede. Comportamentul autodistructiv este învățat încă de la o vârstă fragedă, drept urmare, în relație cu mediul de dezvoltare și evenimentele trăite, persoana în cauză își construiește o imagine de sine negativă, ulterior utilizând credințe iraționale, pentru a putea menține această realitate: „Sunt o persoană lipsită de valoare și nu merit iubirea celor din jurul meu.” Astfel, doar prin victimizare și suferință individul își validează concepția despre viață, deoarece își traduce în mod inconștient durerea ca o demonstrație a iubirii și a afecțiunei depline.

Formele masochismului

Freud a evidențiat trei forme de masochism:

a. Masochismul moral

b. Masochismul sexual

c. Masochismul feminin

Masochismul moral descrie atitutidinea unei persoane care caută plăcere prin suferință psihologică sub formă de umilință/ durere fizică. Boala este dificil de tratat, deoarece pacientul, în cele mai multe cazuri, nu vrea să renunțe la suferințele nevrotice.

Masochismul sexual presupune participarea intenționată la o activitate în care subiectul este umilit, bătut sau supus unui alt tip de abuz pentru a experimenta plăcerea sexuală.

Masochismul feminin apare la ambele sexe, fiind însoțit de fantezii, în care individul este plasat în situația femeii.

Așadar, tulburarea de personalitate masochistă distruge viețile pacienților, plasându-i constant într-o zonă de suferință și de degradare umană. Potrivit specialiștiilor acest „joc dur al plăcerii” poate fi tratat doar prin consult psihologic.