Copilăria cu sau fără frați

Redactor - Valentina Cernea

Tehnoredactor- Teodora Olariu

Grafician- Alexandra Onofreiuc

„Ai frați sau surori?” - întrebarea stereotipică pe care o auzi mereu. Să ai frați este o parte foarte mare din viața oricărui om şi totuși nu pare aşa importantă pentru oamenii din jur, fiind ceva atât de comun. Totuși, cât de diferit este să fii singur la părinți față de viața cu frați?

Potrivit Institutului Australian de Studii ale Familiei, în 1986, majoritatea femeilor aveau mai multe șanse să fi născut doi copii. Cu toate acestea, era mai probabil ca femeile să fi avut trei sau mai mulți copii decât să fi avut doi. În zilele noastre, majoritatea familiilor din Australia au doi copii, dar numărul femeilor care au născut un singur copil a crescut progresiv de la 8% la 13% în 2006.

Una dintre cele mai vizibile dificultăți cu care se confruntă un copil singur la părinți este sentimentul de singurătate. Neavând un alt copil de vârsta sa acasă, cu care să împartă jucăriile preferate sau cu care să lupte pentru câteva mușcături suplimentare de mâncare, tinde să caute și mai multă atenție de la părinți. Situația devine și mai dificilă atunci când ambii părinți lucrează.

Cu toate acestea, dacă părinții mențin o relație de prietenie cu propriul copil și petrec mult timp cu el, cu siguranță pot compensa lipsa fratelui cu mai mult efort și mai multă afecțiune.

Acum, profesorul de la școală al copilului tău se plânge adesea că micuțul nu vrea să împartă sau să fie prieten cu vreunul dintre colegii de clasă. Atunci, aceasta este o altă provocare cu un copil singur. Și cine poate fi învinovățit? Gândiți-vă la un copil care și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cu părinții săi și nu cu vreun frate sau vreo soră din grupa lui de vârstă. Unui astfel de copil îi va fi puțin greu să interacționeze cu ceilalți când începe să meargă la școală.

Pe de altă parte, copiii crescuți cu frați au o înțelegere naturală și alertă asupra lucrurilor de genul. În general, ei petrec mai mult timp unul cu celălalt decât cu părinții lor, așa că, relația lor devine foarte strânsă. În plus, să ai în anii de formare, în permanență lângă tine, un alt om în formare, te ajută să te obișnuiești cu o mulțime de situații ce pot apărea în societate. Copiii care cresc cu frații lor tind să se simtă mai siguri pe ei înșiși la vârsta adultă. Ei ajung să înțeleagă valoarea relațiilor, dragostei și familiei de la o vârstă fragedă. Cel mai interesant lucru despre relațiile între frați este că aceştia își vor putea întări abilitățile de comunicare, urmărind și ascultând pe frații mai mari. Ei sunt ca niște modele pentru mezini. Cu cât frații mai mici își observă frații mai mari, cu atât mai repede își vor consolida propriile abilități.

Acum vine marea întrebare: este mai bine să fii singur la părinți sau să ai frați?

Nu e de mirare că există o mulțime de avantaje și dezavantaje pentru fiecare parte, mai ales când vine vorba de dezvoltarea personală. A avea un frate înseamnă copii mai altruişti. Cercetările sugerează că a avea un frate va ajuta copilul să dezvolte simpatie, dar există şi excepții de la acest lucru. Însă, ca părinți, ce credeți că este mai bine: să aveți un singur copil sau mai mulți? Da, înțelegem că a fi părinte pentru mai mult de un copil este mai mult o dificultate pentru tine decât pentru copii. Și prima provocare logică pe care trebuie să o întâmpinați este reprezentată de cheltuiala și eforturile emoționale de a-i satisface pe ambii copii în același timp, mai ales fără a face vreo diferență între copii. Grupele de vârstă și nevoile diferite ale copiilor se adaugă și ele la această dificultate.

În cele din urmă, decizia de a avea un singur copil sau mai mulți ține de situația fiecăruia. După ce ai discutat despre toate situațiile posibile și te-ai gândit cum vrei să pășești în stadiul de părinte, poți să faci alegerea ta. Sugestia mea sau a specialiștilor? Ei bine, nu există un răspuns clar la întrebare. Este vorba doar de a oferi tot ce ai mai bun din punct de vedere emoțional copilului sau copiilor tăi, fără a sacrifica prea mult spațiul personal. La urma urmei, părinții pe deplin fericiți pot crește o familie fericită.