Convingerile

Redactor: Ileana Vintilă

Tehnoredactor: Daria Motoc

Grafician: Ana Voiculescu

Ți s-a întâmplat vreodată să fii numit ,,dificil” doar pentru că ai spus ceva anume ce nu credeai că ar avea un impact așa mare? Convingerile sunt acele idei care pot îngreuna comunicarea și schimba viața radical. Doar trebuie să devii conștient de puterea acestor idei fixe și să lucrezi cu ele.

În primul rând, să îți explic puțin care e faza cu convingerile astea și de unde vin. Totul pornește de la modul unic și diferit în care fiecare percepe lumea. Acesta este un motiv pentru care nu ar trebui să iei personal cuvintele pe care cineva ți le spune într-o ceartă. El nu ți le spune din cauza ta, ci pentru că el se confruntă cu propriile lui idei și convingeri, care l-au facut să se enerveze pe tine. Bun, trecem mai departe. Acest mod unic de a vedea tot ce îl înconjoară îl face pe om să capete o anumită percepție asupra anumitor aspecte. Așa, el învață tot ceea ce știe – percepe lumea într-un anumit mod (de aici rezultă anumite concluzii la care ajunge) deci niște idei care se nasc în creier cu o bază puternică. Totul pornește de la modul în care fiecare interpretează personal realitatea, în loc să o vadă așa cum este ea. De exemplu, un copil care era în relații bune cu tatăl său trece printr-un episod mai dur pentru el. Fără să vrea, face o greșeală, iar părintele se supără pe el. Copilul nu știe ce a făcut ca să cauzeze furia tatălui său, la care ține atât de mult. Tatăl se descarcă pe copil, îi spune anumite cuvinte dure care îl marchează. Acest episod major, alături de toate replicile ce au pornit de la tată, fără vreo intenție rea, au un efect asupra psihicului copilului. El învață că tatăl său se poate supăra ușor pe el. De aici apare convingerea că părintele nu îl iubește sau chiar că vrea să îl facă să se simtă rău. Vezi ce nenorocire pot produce niște simple cuvinte aruncate?

Convingerile se formează din trei elemente. E un fel de formulă matematică. Chiar dacă am spus că totul pleacă de la ea, percepția nu este singurul element care contribuie în formarea acestor idei. Mai sunt încă trei indicatori care au o contribuție mare – intensitatea, repetitivitatea și durata. Să o luăm pe rând. Intensitatea se referă la cât de încărcată emoțional este o situație. În situația explicată mai sus, părintele a aruncat niște cuvinte la nervi care l-au făcut pe copil să perceapă într-un anumit fel situația. Copilul simțea furia din vocea părintelui, dar nu știa ce anume o cauza. Simte puterea cuvintelor, dar nu știa de ce le-a spus. Cu alte cuvinte, nu îi știa intenția, deși își putea da seama cât de gravă e situația. Copilul simțea tensiunea situației. Repetitivitatea înseamnă de câte ori se repetă o situație. O convingere foarte înrădăcinată se poate forma din mai multe situații în care copilului i se spun aceleași cuvinte la nervi. Fiecare are intensitatea ei, dar, adunate la un loc, formează o convingere destul de mare. Nu contează atât de mult faptul că probabil părintele nu știa ce zicea atunci când și-a numit propriul copil, pe care il iubește așa de mult, un ignorant și enervant. Dacă situația se repetă de mai multe ori, copilul se adâncește din ce în ce mai mult în idea asta și ajunge să creadă că el chiar e un ignorant și poate fi enervant pentru oricine. Dacă părintele ar știi ce gândește copilul, i-ar părea rău. Până la urmă, îl iubește foarte mult și nu a aruncat cuvintele intenționat, nu a vrut să își rănească copilul. Poate că a avut o zi proastă la serviciu sau o ceartă mai rea cu cineva, dar în momentul în care s-a descărcat pe propriul copil, nu știa ce facea. În niciun caz nu se gândea că acesta o să creadă și o să pună la suflet tot ce i-a zis. Era pur și simplu inconștient la toate gândurile și confruntările pe care le provoca în el. Oricât de mult ai crede asta, părinții nu îți fac rău intenționat, doar nu iși dau seama de răul creat. De aceea, nu trebuie să îți condamni părinții pentru anumite cuvinte pe care tu le crezi adevărate despre tine. Iartă-i, căci nu știu ce fac.

Mai departe, copilul poate percepe toată situația ca pe una foarte tensionată și poate crede cuvintele, pentru că o singură situație tensionată este uneori suficientă pentru formarea unei convingeri de-a dreptul „powerful”. Motivația părintelui din spatele replicilor dure poate fi destul de puternică și să le arunce asupra copilului fără să își dea seama de efectul lor asupra lui. Și asta conduce la al treilea element - durata. Acest termen se referă la cât de lungă (ca timp) este o situație. Uneori, tensiunea poate fi destul de crescută, încât chiar dacă durează mai puțin, situația să fie de mare anvergură încât să îl afecteze pe respectivul. Alteori, poate să fie o singură situație, cu intensitate medie, dar care să dureze mai mult de câteva minute. Sau poate fi o situație în care intensitatea e crescută, durează doar 2 minute și nu se repetă pe parcursul vieții. Tot este mai mult decat suficient pentru o convingere destul de „powerful” să se formeze. Iar în cazul în care toate elementele se îmbină, o situație durează mai mult timp, se repetă de 2 sau 3 ori și intensitatea este cel puțin medie la fiecare dintre ele, un individ are de-a face cu o convingere „powerful”, de care cu greu mai scapă. Sau poate situația cade la polul opus – părintele țipă mai mult timp la copilul său, situația este încărcată emoțional și foarte intensă și poate se repetă, dar el nu se lasă afectat. Oricât de multe insulte primește, acestea nu il pot afecta cu nimic. În cazul acesta, respectivul este cel care iese bine, deoarece nu ia personal tot ceea ce aude. Concluzia la care vreau să ajung este că atunci când ți se zice ceva, tu ești pus față în față cu o alegere – să accepți sau nu, să iei personal sau nu cuvintele celuilalt. Tu decizi cum procedezi.

Bun, acum că am lămurit și asta, trecem la ultimul punct de pe ziua de azi. Ai aflat deja că aceste convingeri pot face ravagii în viața cuiva, dacă el le ia personal. Dar să nu crezi că aceste convingeri sunt doar negative. Ideile care ne fac să ne îndoim de noi și de cine suntem nu sunt singurul lucru la care se referă convingerile. Acestea pot fi foarte înrădacinate în minte, tu poți crede în ele, dar ele pot fi și pozitive. Cum ar fi cele cu referire la valoarea personală. Spre exemplu, atunci când zici - ,,Sunt frumos, puternic, capabil să fac față acestei situații, chiar dacă e încărcată emoțional și cu tensiunea ridicată. Nu contează că am căzut, pot să mă ridic la loc și să continui drumul. Sunt minunat!” ai de-a face tot cu o convingere. Doar că ea nu are un efect distructiv asupra ta. Tu doar știi cine ești, știi că ești valoros și nu ai nevoie de apreciere exterioară. Atâta timp cât crezi în ea, va avea un efect bun asupra ta și te va propulsa.

Aici voi clarifica ceva – nu există convingeri negative sau pozitive. Sunt convingeri și atât. Acea clasificare este pentru efectul dat de ele. Depinde de cum te influențează. Ele pot să te afecteze și să crezi toată viața ta în ele, sau poți să le conștientizezi și să nu le lași să îți dicteze viața și evoluția. Decizia iți aparține 100%. Cum faci alegerea bună? În primul rând, trebuie să conștientizezi efectul pe care îl are asupra ta. Să știi ce înseamnă ea pentru tine. Apoi, pentru a scăpa de cele care te afectează negativ, începi să lucrezi cu ele, să ți le schimbi în bine și să îți formezi noi convingeri, care să nu te afecteze. Trebuie să înțelegi că ai puterea în tine, să nu te îndoiești vreodată de cine ești și să continui.

Este un proces lung. Trebuie doar să ai motivația să lucrezi cu tine și să vrei să iți schimbi convingerile. Sper că acest articol te-a inspirat în propriul tău proces. Cheia e la tine – indiferent de progresul tău, să nu te judeci prea aspru sau să fii dur cu tine. Trebuie să faci tot ceea ce îți stă în putere și nu vei avea ce să îți reproșezi.