Control freaks

Redactor: Ilinca Iordănescu

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Grafician: Lavinia Dumitru

​Cu toții cred că ne dorim să avem lucrurile sub control și să se aranjeze viața noastră așa cum visam, iar asta este foarte bine, însă, așa cum bine știm, ce e prea mult strică. Așa că, atunci când această dorință de a fi în control se transformă într-o obsesie, o necesitate fără de care nu putem trăi și care ne face să controlăm chiar persoanele din jurul nostru, nu mai este bine și devine o problemă. Termenul în engleză pentru oamenii care se confruntă cu acest lucru este „control freaks” și cred că este important să conștientizăm existența acestei probleme (fiindcă poate exista la oricare dintre noi, fără să ne dăm seama), ca mai apoi să știm cum să o ținem sub control (ironic, știu) și să îi diminuăm efectele, dar și cum să ne comportăm cu alte persoane care au această problemă.

​„Control freak” sau, tradus în română, „obsedat de control” se referă la o persoană care, așa cum reiese și din nume, este obsedată ca lucrurile să se întâmple așa cum vrea ea, care simte nevoia să controleze oamenii și lucrurile din jurul ei (chiar și unele care nu pot fi controlate, spre exemplu, părerea altora), iar în momentul în care ceva nu se desfășoară așa cum dorește, devine tulburată și lumea ei pare că se prăbușește, neștiind cum să se replieze sau ce să facă mai departe. De multe ori, oamenii care se confruntă cu această problemă încearcă să controleze fiecare mic aspect al vieții celor din jur (de la ce mănâncă, la persoanele cu care se văd) și poate chiar încearcă să îi facă să se schimbe, pentru a fi cum vor ei, acest lucru riscând să devină o formă de abuz. Aceștia sunt perfecționiști și manipulatori, dar și foarte critici cu ei înșiși atunci când lucrurile nu merg bine, considerând că eșecul nu e o opțiune. În plus, aceste persoane nu știu să lucreze în echipă și nu își împart sarcinile cu alții, atunci când e nevoie, totuși, să facă aceste lucruri, fiind foarte insistenți și făcând tot posibilul să dicteze acțiunile celorlalți, crezând că dacă lucrurile nu sunt făcute în modul lor, nu va fi bine.

​Acestea sunt câteva din caracteristicile unor „control freaks”, însă probabil vă întrebați: „Dar care sunt cauzele acestui comportament?”, „De unde provine?” Ei bine, în unele cazuri extreme este cauzat de anumite tulburări psihologice, ca de exemplu OCD, tulburarea narcisică de personalitate (TNP), tulburarea borderline sau anxietatea, controlul fiind un mod prin care unii oameni reușesc să facă față acestora și să se simtă mai liniștiți. De asemenea, nevoia de control poate proveni dintr-o frică de eșec sau de abandon, anumite insecurități sau o stimă de sine redusă (astfel, atunci când sunt în control, se simt mai puternici și mai importanți) sau chiar traume din trecut, de exemplu: dacă au fost la rândul lor controlați de o altă persoană, dacă au fost martori la un astfel de comportament din partea altcuiva sau dacă au trecut printr-o experiență în care nu au primit susținere din partea cuiva, au fost abuzați ori s-au simțit lipsiți de control.

​Într-un fel sau altul, fiecare dintre noi poate deveni, la un moment dat, un „control freak”, fie el și foarte slab, iar dacă nu suntem atenți și nu încercăm să ținem în frâu acest tip de comportament, poate degenera și poate avea efecte atât asupra altora, cât și a noastră (majoritatea oamenilor obsedați de control sunt constant iritați și furioși, pierd foarte mult timp și energie și au probleme în relații, multă lume nefiind dispusă să fie în jurul unei astfel de persoane). Așa că, hai să vedem ce putem face pentru a renunța la nevoia de a controla tot ce ne înconjoară: cred că cel mai important lucru cu care trebuie să începem este conștientizarea faptului că suntem cu toții oameni și nimeni nu este perfect. Este foarte important să ne acceptăm și pe noi, și pe cei din jur așa cum suntem, fără a ne mai crea niște standarde ridicate, imposibil de atins. Totodată, este esențial să facem diferența dintre lucrurile pe care le putem controla și cele care nu depind de noi. Mai exact, singurele aspecte care țin de noi sunt acțiunile, vorbele, gândurile și atitudinile noastre, nu și persoanele sau lumea din jurul nostru. Poate fi greu să ajungem cu adevărat să renunțăm la ideea de a controla lucruri pe care nu le putem stăpâni, dar cu siguranță merită să o facem, fiindcă ne vom simți mai fericiți. În plus, un alt lucru pe care îl putem face este să realizăm ce emoții ne fac să ajungem la această nevoie de control și apoi să vedem ce putem face ca să ne oprim. De asemenea, atunci când ceva nu merge conform planului nostru, să încercăm să ne concentrăm asupra lucrurilor bune și pozitive pe care le-am extras în urma acelei experiențe, pentru că mereu există ceva.

​Așa cum am zis un pic mai sus, relațiile cu o persoană obsedată de control pot fi foarte complicate, iar simplul fapt de a avea în jurul nostru o astfel de persoană poate fi sufocant, dar există lucruri pe care le putem face ca să îmbunătățim situația. Ca în aproape orice alt context, comunicarea poate fi cheia dacă simțim că persoana respectivă e deschisă la asta, iar în acest caz este foarte folositor să ne exprimăm așa încât să nu îl acuzăm pe celălalt, spunând strict felul în care ne simțim noi și trasând clar limitele a ce este în regulă și ce nu (lucru pentru care nu ar trebui să ne simțim deloc vinovați!). Însă, dacă ni se pare că persoana nu este destul de deschisă și relația nu este una abuzivă sau toxică, comportamentul lor nefiind dus la extremă, iar pe noi nu ne afectează atât de mult, putem face compromisuri în anumite situații și putem lăsa de la noi, ținând în continuare, totuși, cont de propriile noastre limite.

​Sper că acest articol v-a ajutat să înțelegeți mai bine câteva lucruri despre „control freaks” și o să închei prin a spune că, de cele mai multe ori, persoanele obsedate de control nici nu își dau seama de comportamentul lor. Deci, precum în orice situație, de altfel, bullying-ul nu este soluția. Jignirile nu ajută la nimic, așa că, în loc să facem acea persoană să se simtă prost, mai bine încercăm să o ajutăm să își conștientizeze acțiunile și motivul din spatele lor, ca apoi să poată lucra la asta și să își schimbe comportamentul.