Conformismul in grup

Redactor: Irina Nicorici

Tehnoredactor: Teodora Botin

Grafician: Andreea Negulescu

A devenit basic să mergi la o anumită cafenea, a devenit basic să porți un anumit tip de blugi și în mod evident tunsorile populare de pe Instagram sunt de departe mult prea basic. Auzind frecvent acest termen, în mare parte folosit cu sens negativ, în fiecare dintre noi se naște dorința de nu a fi definit prin acel cuvânt, de nu fi asemenea turmei. Și totuși, chiar dacă toţi ne considerăm nonconformişti, există numeroase cercetări psihologice care au arătat că opiniile grupului ne influenţează profund punctele de vedere.

Posibil ca prima ta reacție la propoziția anterioară să fi fost negarea, căci tu ești mult prea puternic pentru a fi influențat de către un grup. Asemenea ție gandeau alte 94 de persoane, ce au luat parte la Experimentul lui Asch și au fost surprinse să afle că au picat chiar în capcana întinsă de acesta. Experimentul gândit de Solomon Asch în 1951 este relativ simplu. Grupuri de maxim nouă persoane sunt invitate pentru a participa la un experiment despre ceea ce ar trebui să fie testarea mecanismelor percepției. Li se prezintă serii de planșe, în stânga cu o linie verticală, numită linie-etalon, iar în dreapta cu trei linii verticale. Fiecare persoană din grup trebuie să o identifice pe cea identică cu linia etalon. Datorită faptului că nu erau oameni care să fi stat cu ochii în monitor până la 30 de ani, șansele de a alege greșit erau infime. În teorie. În practică, ne aflăm în fața unei tentative de manipulare, nu mai puțin de opt membri ai grupului fiind complici și unul singur, subiect. Mai mult, printr-o tragere la sorți prearanjată, subiectul naiv ajunge să-și spună răspunsul printre ultimii, după ce majoritatea complicilor se pronunțaseră deja. Din cele 123 de persoane participante în cadrul experimentului, doar 29 nu s-au lăsat influențate de presiunea grupului și nu au comis vreo eroare, adică mai puțin de 23%. De partea cealaltă, aproape 1/3 dintre subiecți (32%), supuși presiunii, au indicat răspunsul greșit la mai mult de jumătate dintre întrebări.

Kelman (1958) a făcut distincția între cele patru tipuri diferite de conformitate:

Servilismul (sau acceptare de grup) - acesta apare atunci când un individ acceptă influența, deoarece speră să obțină o reacție favorabilă din partea unei alte persoane sau unui alt grup. El adoptă comportamentul grupului, pentru că se așteaptă să obțină recompense sau să evite dezaprobarea. Cu alte cuvinte, se conformează majorității (în ochii publicului), în ciuda faptului că nu este cu adevărat de acord cu ei (în privat). Conformitatea se oprește atunci când nu mai există presiuni de grup, prin urmare este o schimbare temporară a comportamentului.

Internalizarea (acceptarea reală a normelor de grup) - implică întotdeauna conformitate publică și privată. O persoană își schimbă public comportamentul pentru a se potrivi cu grupul, în timp ce este de acord cu acesta în mod privat. Este cel mai profund nivel de conformitate în care convingerile grupului devin parte din propriul sistem de credințe al individului. Ceea ce înseamnă că schimbarea comportamentului este una permanentă. Aceasta se datorează în special fricii de a fi exclus, respins, de a-și pierde poziția în grup. Anxietatea pierderii statutului apare din cauza ideii pe care individul o creează despre el, depinzând de modul în care îl văd ceilalți. Opiniile altora sunt mai importante, de aceea stima de sine este adesea în relație cu respectul și recunoașterea pe care i le arată ceilalți.

Identificarea (sau apartenența la grup) - apare atunci când un individ acceptă influența pentru că dorește să stabilească sau să mențină o relație satisfăcătoare cu o altă persoană sau cu un grup.

Recunoştinţa - o persoană se conformează ca să impresioneze sau să câștige atenția/ validarea unei alte persoane. Este similar cu servilismul, dar persoana respectivă este motivată de nevoia de recompense sociale mai degrabă decât de amenințarea respingerii, adică presiunea grupului nu intră în decizia de a se conforma, ci doar dorința de a fi plăcut de altcineva.

​ Conformismul este inevitabil, iar existența unor grupuri de apartenență este esențială, însă prin ce se caracterizează un grup? În 1995, Landry a identificat următoarele caracteristici ale grupului: număr restrâns de membri (3-20), interacţiunea interpersonală, interdependenţă, scopuri comune, percepţia apartenenţei, motivaţie de asociere și influenţă mutuală interpersonală.

​ Învăţarea socială are regimul oricărei alte învăţări cognitive; copilul îşi dezvoltă individualitatea prin participarea la diferite tipuri de grupuri. Învăţarea rolurilor îi dezvoltă capacitatea de a interioriza şi înţelege imaginea altora, ajutându-l în formarea conştiinţei de sine prin raportarea la judecăţile exterioare, la normele şi valorile pe care grupul i le propune.

​Așadar, conformismul este un instinct de bază uman la care noi nu putem renunța total, însă ceea ce putem face este să selectăm grupurile din care facem parte. Din definițiile de mai sus, trebuie să conștientizăm că ele se creează pe baza unor valori împărtășite, astfel acestea devenind și criteriul de selecție. Găsind prieteni care să se plieze pe concepțiile și pe dorințele tale de a fi, conformismul nu va avea un efect negativ precum pierderea individualității sau a originalității, ci constructiv, fiind benefic dezvoltării afective ori chiar intelectuale.