Redactor: Eirini Bountina
Tehnoredactor: Ilinca Savu
Grafician: Ana Florescu
Complexul Medusa aduce în centrul atenției pietrificarea sau înghețarea emoției umane, pornind de la mitul ființei mitologice, Medusa.
Imaginea Medusei poate fi tratată ca simbol polivalent. Puterea sa a fost analizată din diferite unghiuri: mit, simbol al viselor, atracție, simbol al complexului psihic cauzat de separarea capului de corp. Aspectele acestei reflecții își găsesc fundamentul în capacitatea de a depăși trăirile întunecate, fără a le nega. Acceptarea acestora reprezentând evoluția individului către o versiune mai bună a sa.
Complexul Medusa poate fi văzut ca o stare disociată, produsă de paralizia răspunsului de ,,flight” sau ,,fight” într-o stare de frică pietrificată – ,,freeze”.
Din punct de vedere psihologic, înseamnă a fi invadat de inconștient, a intra în psihoză, o deformare a unei realități existente, deconectată de realitatea corpului, de emoțiile și sentimentele acestuia, precum capul izolat al Medusei. Cu alte cuvinte, este un produs secundar al conflictului interior dintre o stare ideală propusă și realitate.
Exact ca în mitologie, Medusa reprezintă impulsurile întunecate ale psihicului, forța unei furii neprocesate și neprelucrate în mecanismele de apărare ale izolării afectului. Aceasta implică distrugerea sinelui, suferința apărând ca rezultat al conflictului dintre ego și ideea extinderii granițelor conștiinței. Tocmai această furie interioară, ce ar trebui acceptată de fiecare dintre noi, este, de cele mai multe ori, evitată, fiind considerată o stare perturbatoare frumuseții. Învățătura mitului ar putea fi acceptarea aspectelor de umbră ale fiecăruia, precum furia și agresivitatea, deoarece ruptura cu inconștientul generează mai multă suferință pe plan mental și pe termen lung.
Toată lumea poartă o umbră și cu cât aceasta este mai puțin întruchipată în viața conștientă a individului, cu atât este mai neagră și mai densă. Per ansamblu, formează o problemă inconștientă, dejucându-ne cele mai bune intenții. – Carl Jung
Comments