Claustrofobia

Redactor: Alexia Manică

Grafician: Briana Bercu

Claustrofobia reprezintă frica de spații mici, închise sau frica de a nu avea scăpare. Este o tulburare anxioasă și poate determina frecvent atacuri de panică. Se poate manifesta prin teama de a fi blocat undeva, declanșându-se, de exemplu, dacă te afli într-un supermarket aglomerat, la metrou sau pe scaunul dentistului. Studiile au scos la iveală că între 15% și 37% din populația lumii suferă de claustrofobie, dar foarte puțini merg la medic pentru a diagnostica și a trata această afecțiune.

Claustrofobia se manifestă prin două simptome: teama de restricție și teama de sufocare. Câteva din situațiile în care o persoană claustrofobă s-ar simți restricționată sunt: încăperi închise, foarte mici, mijloace de transport în comun, pivnițe sau peșteri. Așadar, persoanele care suferă de claustrofobie vor evita atacurile de panică și stările de anxietate, încercând să nu se afle în situații care le declanșează. Vor urca pe scări, în loc să ia liftul, vor conduce atunci când traficul este mai puțin intens, vor evita să meargă în locuri aglomerate, preferând, de exemplu, să meargă pe jos în loc să ia metroul sau autobuzul.

Această tulburare psihică determină, bineînțeles, simptome, care se manifestă atât fizic, dar mai ales psihic. Simptomele fizice provocate de claustrofobie sunt senzația de sufocare, incapacitatea de a respira în mod normal, tensiune arterială crescută, puls accelerat, senzație de leșin sau chiar leșin, senzație de greață, amețeală, durere în piept sau tremur. Psihicul acționează și el, determinând o stare de moarte iminentă, gânduri iraționale, incapacitatea de a face diferența între real și imaginar, fiind la graniță.

Chiar dacă au fost efectuate numeroase studii, cauzele claustrofobiei nu au fost încă determinate. Cu toate acestea, poate apărea din cauza unei disfuncții a părții creierului cu care procesăm frica. Alte cauze ar putea fi evenimente traumatice pe care persoana afectată le-a suferit în trecut, precum dacă a fost blocat în spații închise pentru o perioadă îndelungată, a experimentat turbulențe serioase în timpul unui zbor, a fost pedepsit în copilărie fiind închis în baie, într-o cameră foarte mică sau pus „la colț” sau a fost blocat într-un mijloc de transport foarte aglomerat.

Concluzionând, claustrofobia pare o afecțiune ușoară, pe care mulți dintre noi nu o considerăm un pericol. Aceasta este destul de periculoasă și trebuie ținută sub control, iar ușor, ușor să fie depășită, cu ajutorul unui psiholog, prin diverse tipuri de terapii. Printre acestea se numără terapia cognitiv - temperamentală, care va ajuta persoana afectată să înlocuiască gândurile negative cu unele pozitive, exercițiile de relaxare pentru a gestiona situațiile tensionate și terapia prin expunere - persoana este expusă la o situație înspăimântătoare în repetate rânduri, iar cu timpul își va da seama că este inofensivă, iar teama se va micșora.