Cele trei eseuri privind teoria sexualității ale lui Freud

Redactor: Eduard Bodescu

Grafician: Kira Bitoleanu

Acest articol este bazat pe lucrarea lui Sigmund Freud intitulată „Trei eseuri privind teoria sexualității”.

Ei bine, cu toții știm cât este de controversat Freud datorită ideilor sale. O analiză cât se poate de obiectivă cu siguranță va găsi lacune și diferite probleme în anumite concepte și idei ce i-au aparținut. Acest lucru se datorează poate vremii îndepărtate în care a activat, o vreme în care știința nu era atât de avansată ca și astăzi. Dar de asemenea nu putem demonstra nici că majoritatea teoriilor lui sunt greșite chiar și cu cele mai noi și performanțe metode contemporane. Astfel, datorită dovezilor pe care le aduce în urma studiilor de caz nenumărate, a muncii sale de o viață în acest domeniu și a temeiului Darwinist conform căruia la baza supraviețuirii și funcționarii oricărei specii stă reproducerea, consider că teoriile sale sexuale ce stau la baza psihanalizei merită explorate. O carte întreagă nu poate fi sintetizată în doar câteva pagini de articol, așadar voi expune câteva idei importante și de bază prin care să vă puteți familiariza cu subiectul.

În primul rând, ca idee generală, Freud se bazează pe faptul că Libido-ul are o mare influență asupra comportamentului nostru. Acesta se definește ca dorința sau poftă de satisfacere a instinctului sexual. El angrenează toate organele din corp. Acum putem trece la teoriile sale propriu-zise.

1) Teoria sexualității infantile

Freud pleacă cu această teorie a sexualității încă din fașă. Pleacă din primii ani de viață pe care îi consideră importanți în economia vieții de adult. De aceea a creat și conceptul stadiilor de dezvoltare, respectiv: stadiul oral (între 0-2 ani), stadiul sadic anal (2-4/5 ani), stadiul falic (5-7 ani), stadiul latent (8-12 ani) și stadiul genital (12-13 ani). Vom dezvolta în amănunt ce se întâmplă în fiecare puțin mai jos. Pentru început, ca teorie generală, perioada infantilă ne dă goluri de memorie, asta însemnând că nimeni nu își poate aduce aminte ceva ce s-a întâmplat din momentul nașterii până la vârstă de 6-8 ani (spune Freud, deși există cazuri în care individul își poate aduce aminte lucruri de când avea 4-5 ani, dar nu mai mult de atât). Vă propun să încercați să vă amintiți, dar vă garantez că nu veți reuși. Amintirile de la acele vârste există, nu sunt pierdute de tot, doar că sunt stocate în „mintea inconștientă” de unde sunt greu, aproape imposibil de accesat. Revenind la stadiile de dezvoltare și particularitățile lor, cunoaștem:

Stadiul oral - copilul este sugar. Este primul contact cu lumea și implicit cu plăcerea și satisfacția. El experimentează aceste senzații prin intermediul gurii, care este o zona erogenă. De asta copiii mici au tendința de a băga totul în gură, prin această formă ei descoperă lumea în limita posibilităților lor.

Stadiul sadic-anal – este vârsta la care copilul observă că poate controla defecația cu ajutorul sfincterului. Fenomenul de satisfacere se formează datorită eliberării de tensiune, prin definiție. Se trage concluzia că prin eliberarea materiei fecale, în urma decontracției sfincterului, copilul simte o oarecare satisfacție datorită eliberării de tensiune. Acesta este și primul lucru pe care copilul îl „controlează”, dacă până atunci totul era asigurat de un părinte.

Stadiul falic – aici copilul începe să conștientizeze că deține un aparat sexual. Apar și căutări cu privire la sexualitate sau la cum apar copiii (aceasta este denumită de Freud „Teoria Sfinxului” – având legătură cu povestea Sfinxului din Teba). Tot aici apare și Complexul lui Oedip/Complexul Electra depinzând de caz (citiți articolul despre Complexul lui Oedip). În acest stadiu, băieților le este greu să conceapă faptul că persoanele de sex opus nu au același aparat sexual ca al lor și încearcă să își explice cumva acest fapt, câteodată și prin „castrare”, de aici pornind și complexul castrării, pe când fetele acceptă cu ușurință situația.

Satdiul latent – Freud spune că aici apare o stagnare. Este o perioadă inactivă din punct de vedere psihosexual.

2) Pubertatea și transformările pubertății

Aceasta este constituită în mare parte din ultimul stadiu de dezvoltare și anume:

Stadiul genital - unde vom detalia ceva mai mult. Odată cu apariția acestui stadiu cunoscut mai popular ca „pubertate”, transformările suferite duc în cele din urmă la viața sexuală normală a individului, dându-se un alt scop sexual decât până atunci. Evoluția sexuală a bărbatului este mai logică și mai ușor de interpretat, pe când la femeie se observă o anume regresie. În acest stadiu se constituie o nouă ființă datorită sau cu ajutorul dezvoltării organelor genitale externe. Se constituie și un alt aparat sexual, de data aceasta mai complex care este gata să fie folosit. Apar excitațiile în trei moduri diferite: fie din lumea exterioară, fie din interiorul organismului, fie cu punct de plecare din viață psihică a individului. Cele 3 formează ce numim noi „excitație sexuală”. Există bineînțeles „simptomele specifice” premergătoare actului. Aici apare pentru prima dată tensiunea sexuală.

3) Aberațiile sexuale

În societatea modernă este complicat de nuanțat această idee în sensul că acest termen poate nu este potrivit pentru acest context, însă așa a numit Freud orice fel de abatere de la actul sexual dintre un bărbat și o femeie în mod natural. Deși a folosit termenii aceștia, Freud considera că nu este nimic bolnăvicios la acești indivizi cu orientări sexuale homosexuale, bisexuale șamd. A observat chiar și faptul că ei duc o viață complet normală din punct de vedere social. El a încadrat în 3 categorii aceste persoane pe care le-a numit invertiți: invertiți complet (cei care sunt atrași doar de persoanele de același sex), invertiții ambigeni (bisexualii) și invertiții ocazionali (despre care spune că sunt invertiți de circumstanțe exterioare ca urmare a privării de obiect sexual normal sau de influența a mediului). Unii „invertiți” văd situația ca fiind normală pe când alții se revoltă și simt o constrângere bolnăvicioasă. Din punct de vedere al cauzelor apariției acestor manifestări, el vedea problematica dintr-o perspectivă foarte apropiată viziunilor contemporane, perspectivă din care privesc și fiziologii, psihologii și psihiatrii zilelor noastre, respectiv ca pe o multitudine de factori, nu doar genetici și nici ai mediului social 100%, ci mai degrabă că o combinație dintre aceștia.

În concluzie, tot ce a încercat să facă a fost să dea o înțelegere și interpretare diferitelor probleme de natură psihică care erau și încă sunt comune în societate. Astfel el a găsit explicația prin intermediul acestor teorii, cum că dacă s-ar produce fixații la un anumit stadiu, vor apărea mai târziu dezechilibre în viața adultă (spre exemplu, o teorie susține că o fixație în perioada stadiului sadic-anal de dezvoltare poate cauza avarism excesiv sau tulburări legate de curățenie și obsesii cu privire la aceasta, dar aceste patologii pot fi subiectul unui alt articol în viitor).