Ceasul spart - percepția timpului vs. starea de spirit

Redactor: Andra Medrega

Tehnoredactor: Daria Motoc

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

​Ai simțit vreodată că nu poți avea încredere într-un ceas? Timpul are o caracteristică foarte interesantă: deși acele ceasului bat mereu în același ritm, totuși, noi putem percepe fiecare minut în moduri diferite. Uneori, nu realizăm când „trec zilele pe lângă noi”, iar, alteori, ni se poate părea că am trăit cât pentru o întreagă lună într-o singură săptămână. Întrebarea pe care ne-o ridică subiectul este: de ce suntem atât de mult influențați de starea noastră de spirit, atunci când vine vorba de percepția timpului?

​Probabil ați simțit pe pielea voastră cum este să percepi timpul total diferit față de cum îl descriu cei din jur. De exemplu, orele de liceu se simt foarte diferit pentru fiecare dintre noi: dacă îmi place o oră, probabil voi spune că nici nu am observat când a trecut timpul, dar în cazul în care colegului meu nu i-a plăcut deloc, va spune că se uita constant la ceas și i se părea că nu se va termina niciodată.

​Cercetătorii au confirmat faptul că starea noastră de spirit afectează felul în care percepem timpul - atunci când suntem plictisiți sau mâhniți ni se va părea că timpul trece foarte greu, dar dacă suntem bucuroși, prezenți și activi în activitățile noastre zilnice nici nu vom simți trecerea timpului.

​În anul 1962, un aventurier îndrăzneț a decis să testeze pe pielea sa felul în care percepe timpul. La vârsta de 23 de ani, Michel Siffre a coborât într-o peșteră, hotărât să stea 2 luni fără să aibă acces la vreun ceas sau la alt mod de măsurare a timpului. ​El își anunța colegii de la suprafață momentele în care mânca, se culca sau se trezea. Deși uneori stătea treaz 27 de ore, iar alteori doar câte 6 ore, el s-a încadrat în medie într-un ciclu de 24 de ore - lucru care a deschis drumul către mai multe cercetări în domeniu, pentru a explica din punct de vedere biologic dacă avem un „ceas natural interior” cu care ne naștem. Revenind, totuși, la întrebarea noastră de bază, ce s-a întâmplat la nivel psihologic cu Siffre?

​Erau destul de puține lucruri pe care Michel putea să le facă în peșteră pentru a face timpul să treacă mai repede, iar printre ele se numărau mâncatul, somnul, plimbatul și cititul. Astfel, și el își nota într-un calendar zilele care treceau, dar fără să știe cu adevărat dacă numărătoarea sa este corectă sau nu. În ziua în care s-au împlinit cele 2 luni de la începutul experimentului, colegii săi de la suprafață l-au anunțat că este 14 septembrie și poate să iasă din peșteră. Michel Siffre a crezut că este o glumă - după calculele sale, era doar 20 august.

​Explicația găsită în urma acestui experiment a fost faptul că, atunci când nu avem prea multe amintiri semnificative dintr-o anumită perioadă, s-ar putea să ni se pară că timpul de fapt a trecut foarte repede. Faptul că nu avea activități prea interesante la dispoziție l-a făcut pe Siffre să i se pară că nu a făcut mare lucru în acele 2 luni și, prin urmare, nu aveau cum să fi trecut acele 2 luni, după părerea sa.

​Încă se fac studii în legătură cu motivul pentru care emoțiile ne afectează percepția asupra timpului. Neurocercetătorii spun că nu există un singur „loc” în creier care se ocupă cu acest lucru, ci o întreagă rețea de zone neuronale. Ceea ce s-a descoperit, totuși, este că dopamina e neurotransmițătorul care poate să ne afecteze percepția asupra timpului: are un rol foarte important în sistemul motivațional - astfel că, atunci când suntem motivați să ducem un task la bun sfârșit, o să resimțim altfel timpul, fiindcă nici nu conștientizăm când minutele trec.

​Dacă ți-am trezit curiozitatea în legătură cu felul în care percep oamenii timpul, te sfătuiesc să acorzi mai multă atenție felului în care o faci chiar tu. Ce activități din viața ta te fac să pierzi noțiunea timpului?

​P.S.: Michel Siffre s-a întors în peșteră la vârsta de 60 de ani, în 1999, pentru un nou experiment. A sărbătorit revelionul singur cu șampanie, însă nu i-a spus nimeni că, de fapt, era deja 4 ianuarie.