Ce se petrece în mintea unui om bipolar?

Redactor: Ilinca Iordănescu

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Ana Voiculescu

Cu toții cred că am auzit de bipolaritate și probabil măcar o dată am auzit pe cineva spunând ceva de tipul: „Persoana asta e ba drăguță, ba rea. Are faze de bipolaritate”. Însă, lucrurile nu stau deloc așa, bipolaritatea fiind o tulburare gravă și complexă și care influențează într-un mod drastic viețile celor care suferă de ea. Așa că, cred că este momentul să punem capăt ideilor greșite legate de această afecțiune și să înțelegem mai bine ce este ea de fapt.

​Tulburarea bipolară, numită și tulburarea maniaco-depresivă sau depresia maniacală, este o condiție medicală caracterizată de schimbări extreme de dispoziție. Cele două dispoziții între care alternează o persoană bipolară sunt cea înaltă, manifestată prin manie sau hipomanie (o formă mai puțin intensă de manie) și cea scăzută, manifestată prin depresie. Episoadele maniacale sunt reprezentate de perioade clar definite în care persoana are o dispoziție euforică, iritabilă și expansivă, simptomele specifice fiind: stima de sine exagerată (grandomanie), nevoia scăzută de somn, fuga de idei, distragerea ușoară a atenției și agitația psihomotorie (nevoia de a face cât mai multe lucruri). În timpul unei faze maniacale, pacientul este predispus la implicarea excesivă în activități plăcute, dar având consecințe neplăcute, cum ar fi jocurile de noroc, abuzul de droguri, alcool sau aventurile sexuale impulsive. De asemenea, în cazul unor manii acute, poate apărea psihoza, moment în care este afectată și gândirea odată cu dispoziția, persoana putând avea halucinații sau având convingerea că are puteri supranaturale, că este celebră sau că are o „misiune specială”, simțindu-se de neoprit. Diferența dintre manie și hipomanie este, în principal,intensitatea simptomelor. În cazul hipomaniei, viața este afectată mai puțin, lipsind simptomele psihotice, iar episoadele fiind mai scurte. Pentru unele persoane, aceste faze hipomaniacale pot avea și părți bune, bucurându-se de o creativitate și o funcționare generală crescută și fiind și un mecanism împotriva depresiei. Însă, alții nu sunt la fel de „norocoși”, cel mai mulți spunând că stresul produs de hipomanie este unul dureros.

​Așa cum probabil vă așteptați, episodul depresiv este, în mare parte, opusul celui maniacal, fiind caracterizat de lipsa energiei și a interesului pentru activitățile care înainte îi creau plăcere, sentimente de tristețe extremă, inutilitate și neputință, scăderea stimei de sine și tulburări de somn. În cazul acestor faze, persoana poate începe să aibă gânduri sinucigașe și poate ajunge chiar la tentative de sinucidere, dacă nu primește tratament, din cauza faptului că se afundă adânc în sentimentele negative și nu mai găsește niciun motiv pentru care să trăiască. Psihoza poate apărea și în cazul acestor episoade, însă de data aceasta se manifestă într-un mod diferit, persoana putând crede că a rămas fără bani, că a comis o infracțiune sau că suferă de o boală incurabilă. Dacă episoadele de manie și depresie vi se par groaznice separat, gândiți-vă cum este să le combini. Da, există și episoade mixte. În timpul acestora, dispoziția individului include atât caracteristici maniacale, cât și depresive, acesta simțindu-se trist și fără speranță, și în același timp, energic. Aceste episoade duc la un comportament imprevizibil și sunt de mare risc, deoarece gândurile depresive sunt combinate cu o dificultate de a controla impulsurile și deci duc foarte ușor la tentative de sinucidere.

​În funcție de succesiunea acestor episoade pe termen lung, avem mai multe tipuri de tulburare bipolară, dintre care principalele sunt: tulburarea de tip I, cea de tip II și cea ciclotimică. În cazul celei de tip I, sunt specifice episoadele maniacale, precedate sau urmate de hipomanie sau depresie, spre deosebire de cea de tip II, unde nu este întâlnită mania, fiind vorba doar de episoade de depresie majoră și hipomanie. Totodată, ultimul tip, tulburarea ciclotimică, este o formă mai ușoară de bipolaritate, cu perioade de depresie medie, hipomanie sau episoade mixte care alternează, însă care durează mai puțin.

​Probabil că acum vă gândiți: „Bine, bine, dar care sunt cauzele acestei tulburări? Aș putea să o dezvolt și eu?”. Din păcate, o cauză exactă a bipolarității nu se cunoaște încă, însă există anumiți factori care pot predispune o persoană la această boală. Un exemplu ar fi genetica, persoanele care au în familie o rudă cu această afecțiune având un risc mult mai mare de a suferi și ei de ea (cu cât gradul este mai apropiat, cu atât șansele sunt mai mari). Alți factori ar fi cei de mediu sau psihosociali, studiile arătând că aproximativ 30-50% din persoanele care suferă de bipolaritate au avut parte de experiențe traumatice în copilărie, ceea ce a dus la declanșarea tulburării. În plus, alte studii au găsit o legătură între nivelul anumitor substanțe din corp (neurotransmițători, ce transmit impulsul nervos), cum ar fi serotonina sau norepinefrina și apariția bipolarității (un nivel prea mare duce la manie, iar unul prea mic la depresie).

​Totodată, tratamentul pentru această afecțiune constă în medicamente (antipsihotice, antidepresive și stabilizatori de dispoziție) și psihoterapie, care poate include terapia cognitiv-comportamentală, cea interpersonală și de ritm social (creată special pentru persoanele bipolare) sau terapia axată pe familie. Acestea au rolul de a-i ajuta pe pacienți să își identifice și schimbe emoțiile și de a le oferi suport și îndrumare, iar tratamentul, cu totul, este esențial pentru ca aceștia să poată duce o viață cât mai bună și lipsită de complicații.

​Acum că am terminat cu informațiile științifice, cred că este important să vorbim și despre felul cum influențează această tulburare viața persoanelor care suferă de ea, ca să putem să le înțelegem mai bine. Viața de zi cu zi a celor care se confruntă cu această boală este afectată în multe moduri. Majoritatea persoanelor bipolare se chinuie când vine vorba de relații și poate chiar au ajuns să piardă persoane din viața lor din cauza afecțiunii lor (totuși, dacă acea persoană nu a reușit să îi înțeleagă, poate a fost mai bine așa, fiindcă ei au nevoie de cineva care să fie acolo pentru ei chiar și în momentele grele). Nu doar relațiile sunt afectate, însă, ci și planul profesional, mulți oameni mărturisind că și-au pierdut slujba sau s-au lăsat de școală din cauza apariției tulburării sau din cauza unui episod grav, aceștia trebuind să accepte că viața lor nu va fi niciodată așa cum se așteptau înainte și că bipolaritatea este ceva cu care vor trăi mereu. În timpul episoadelor, își pierd complet controlul asupra corpului lor și de exemplu, în cazul maniei pot să ajungă să nu doarmă pentru o perioadă foarte lungă de timp, să abuzeze de alcool sau droguri și chiar să comită infracțiuni, iar în cazul depresiei, pot să mănânce mult prea mult sau prea puțin, ducând la fluctuații ale greutății corporale și să își piardă complet energia, fiindu-le greu și doar să facă un duș. În plus, bipolaritatea poate veni la pachet și cu alte tulburări sau probleme cum ar fi anxietatea, tulburări alimentare (bulimie), ADHD, OCD și multe altele, iar în cazul femeilor poate duce și la o tulburare a menstruației.

​Sper că acest articol v-a ajutat să înțelegeți mai bine ce este tulburarea bipolară și cum îi afectează pe cei care se confruntă cu ea, iar poate data viitoare, ne gândim de două ori înainte să facem o glumă despre persoanele bipolare, fiindcă nici nu ne putem imagina cât de greu le este!