Ce ne face să fim indeciși?

Redactor: Andra Medrega

Tehnoredactor: Daria Motoc

Grafician: Lavinia Dumitru

„Să citesc sau nu articolul?”, „Oare ce să aleg pentru cină?”, „Am prea multe opțiuni - nu știu ce să fac.” Te-ai simțit vreodată atât de copleșit de o decizie, încât ai evitat să o iei până în ultimul moment? Sau poate chiar ai ales să nu faci nimic, pentru a nu fi nevoit să îți asumi responsabilitatea pentru ea. Deși de multe ori reprezintă un factor de stres, de ce rămâne indecizia, totuși, o parte foarte prezentă în viața noastră?

Toți ne-am confruntat la un moment dat cu decizii care păreau mult prea greu de luat, fie că vorbim despre alegerea liceului, a profilului sau ce subiect să dezvolți pentru un proiect important. Uneori, ne confruntăm cu decizii care nu ne vor afecta viața prea mult, însă ele tot par să ne pună pe gânduri: un exemplu potrivit sezonului este ce cadou să-i cumperi unui necunoscut de „Secret Santa”.

Indecizia poate veni din mai multe cauze, iar printre ele se pot număra: frica de a face o alegere pe care să o regretăm mai târziu, gândurile de genul „what if” care ne fac să ajungem în overthinking (atunci când luăm în considerare posibilele efecte ale deciziilor noastre), dar și multitudinea de opțiuni pe care o avem în anumite situații.

Astfel, cercetătorii au investigat acest tip de comportament și l-au denumit procrastinare decizională, amânarea cronică a deciziilor din viața individului (Ferrari, 2010, și Ferrari, Johnson, & McCown, 1995). Acest fenomen se regăsește la persoanele care, atunci când sunt puse față în față cu o decizie importantă, sunt copleșite de opțiunile pe care le au la dispoziție și le iau în considerare pe toate, caută avantaje și dezavantaje pentru fiecare, încercând să amâne cât de mult posibil luarea unei decizii finale.

În spatele acestui comportament se poate afla, ca în cazul celor care procrastinează în legătură cu începerea unei activități, căutarea perfecțiunii, a alegerii de care suntem 100% siguri că este cea mai bună posibil. Poate reprezenta chiar o metodă de coping cu posibilele consecințe imaginare pe care le asociem cu decizia. Prin studiu, s-a arătat că cei care au un scor mai ridicat în teste de personalitate pe scara de nevrotism, adică indivizii care văd lumea ca fiind un loc nesigur și care tind să-și facă mai multe griji decât în medie, vor vedea mai degrabă consecințele negative și grave ale unei decizii și va fi posibil să apeleze la o astfel de strategie de coping ca să le evite cât mai mult timp.

Există chiar și o tulburare mintală, Aboulomania, legată de indecizia patologică. Tulburarea este asociată cu stresul, anxietatea și depresia. Deși mulți oameni au probleme cu indecizia, e de reținut că o tulburare mintală afectează un procent mai mic din populație. Pentru cei care simt că indecizia le afectează mult activitățile de zi cu zi, este important să consulte un specialist și să nu-și pună singuri un diagnostic.

Putem deveni mai puțin indeciși? Da, iar primul pas în această direcție ar fi să conștientizăm când amânăm luarea unei decizii, dar și de ce o facem - spre exemplu, dacă ai prea multe opțiuni din care poți alege, te-ar putea ajuta să încerci să le restrângi după un anumit criteriu. Dacă nu acționezi din cauza fricii că o să iei decizia greșită, încearcă să te gândești că există consecințe și în a nu face nimic. Dacă ai o decizie importantă de luat, să nu faci nimic ar însemna să amâni foarte mult acțiunea, lucru care te-ar face să ratezi deadline-uri, să faci totul pe ultima sută de metri sau să suferi din cauza altor consecințe dictate de contextul și importanța deciziei pe care o ai de luat.

Tu ce decizii ai amânat în ultimul timp?