Ce-i de făcut pentru o viață fericită?

Tehnoredactor: Alice Anescu

Fotograf: Ana Voiculescu

Redactor:Ileana Vintilă

Bună! Mă bucur că te-am regăsit aici, plin de interes. Acum avem multă treabă. Haide să ne ocupăm de următorul subiect: cum să ai o viață fericită. Te preocupă, nu-i așa? Toți oamenii își doresc asta. Dar foarte puțini dintre ei știu cu adevărat ce trebuie să facă. Ei simt că mereu eșuează, chiar dacă încearcă. Mulți nici nu încearcă, pentru că nu văd rostul. Dar haide să intrăm în subiect mai profund și să vezi și tu ce poți face pentru a te transforma.

Mai întâi, trebuie să înțelegi că, și în această clipă, tu visezi. Da, chiar așa. Visul nu se petrece doar noaptea, ci și în timpul zilei. Este un altfel de vis, bine de știut. Acest concept din filosofia toltecilor promovează visul ca primă metaforă a inconștienței. Tu trăiești în lumea ta. Lumea ta conține toate regulile, legile, părerile pe care le știi acum. Tot ceea ce știi în prezent ai învățat de mic. Adulții au folosit atenția pentru a te forța să înțelegi toate acestea. Atenția este capacitatea noastră de a ne concentra asupra unui singur aspect într-un interval de timp limitat. La fel cum ei ți-au atras atenția, tu înveți să dezvolți o nevoie constantă de atenție pe toată durata vieții tale. E un fel de „hei, uită-te la mine, sunt și eu aici!”. Și ai face orice pentru a avea puțină atenție, nu-i așa? Să îți mai zic ceva. O altă nevoie pe care o ai este cea de a fi perfect. Tu vezi în exterior o imagine a perfecțiunii foarte bine conturată. Pe social media sunt prezentate niște tipare fixe, stereotipuri, în care tu crezi atât de mult încât asta te forțează să le duci la îndeplinire.

Simți nevoia să te încadrezi în ele. În viața reală vedem peste tot modele de urmat care ne fac să ne simțim inferiori. Ne e atât de teamă de faptul că lumea va considera că nu suntem perfecți, încât încercăm să ascundem asta cu un comportament care hrănește nevoile societății. Facem eforturi să ne încadrăm în tiparele impuse de lume și ne simțim falși și nesinceri. De fapt, ne mințim singuri că asta e cine suntem noi. Dar nu suntem conștienți de faptul că regulile și convingerile ne fac să ajungem în etapa aceasta. După ce ai învățat toate regulile, ai fost de acord cu ele. Nu ai ales ca și copil ce să crezi. Dar poți să te bucuri de asta, trăind o viață fericită. Toate aceste transformări sunt numite de tolteci visul planetar, precum și procesul de civilizare. La fel cum ai proceda cu un câine, tu te recompensezi și cerți singur. Când faci ceva în concordanță cu propriile convingeri, te recompensezi. Dacă faci ceva în opoziție cu ele, te mustri dur. De aceea ai dezvoltat o nevoie de a fi recompensat și o teamă de a fi pedepsit. Te judeci și abuzezi de tine de fiecare dată când nu acționezi conform convingerilor tale. De aceea ajungi să te minți, cum ți-am explicat mai devreme. De fiecare dată când îți amintești de o greșeală, te pedepsești și suferi la infinit. Suferință peste suferință te transformă într-o ființă inconștiență și „adormită” în visul societății. Aici apare și Judecătorul intern. Este acea parte care zice „tu nu ești bun de nimic, ești neputincios, nu ești suficient de frumos, inteligent sau bun de ceva în lumea asta”. Nimic nu scapă de sub tirania criticilor Judecătorului. Victima, partea care suportă toate criticile, spune „bietul de mine, mereu sufăr, mereu voi fi la fel de bun de nimic, nu pot reuși, de ce să mai încerc? Oricum nu o să fac nimic important în viață, n-am rost pe lumea asta”. Judecătorul confirmă, spunând „da, așa e, nu ești bun de nimic, nu vei reuși să faci ceva”. Dar acestea nu trebuie să fie așa. Totul se poate schimba. Mai jos ai câteva modalități prin care poți scăpa de acest dialog.

Impecabilitatea cuvântului este o transformare măreață. Cuvântul este o forță foarte puternică, ca o sabie cu două tăișuri: una poate crea, cealaltă distruge. Dacă folosești cum trebuie cuvântul, poți forma convingeri pozitive, poți aduce o stare bună cuiva care se confruntă cu multă suferință. Dar dacă îl folosești cu sens nociv, poți forma niște convingeri negative. Dacă eu cred că sunt urâtă și cineva îmi spune că sunt frumoasă, el a folosit impecabil cuvântul. Acum eu mă simt bine. Dar dacă eu cred că sunt urâtă și el îmi spune că sunt într-adevăr cea mai urâtă persoană pe care o cunoaște, convingerea mea va fi întărită. Repetă-ți cât de minunat ești și ce corp grozav ai. Te vei simți mai bine. Un alt mod de a împrăștia otravă emoțională, cel mai puternic chiar, este bârfă. Gândește-te doar: urmează să întâlnești pe cineva, dar afli de la o altă persoană că acel cineva este un nesuferit și ignorant. Nu știi de ce acea persoană a spus acele cuvinte. Probabil că se formase o relație de antipatie între cei doi și, în consecință, ea a împrăștiat lucruri rele despre persoana respectivă, ca să se răzbune pe ea. Nu știi niciodată. Dar acum tu o vei privi prin ochii bârfei. Poate că și tu vei răspândi apoi cuvintele în grupul tău de prieteni. Nu mai ajungi să vorbești cu persoana bârfită niciodată. Tu dai vină pe ea, dar de fapt bârfa este cea cu adevărat vinovată. Ea răspândește otravă emoțională. Cel mai sănătos ar fi să spui cu adevărat ce gândești, să îți folosești cuvintele cu iubire și compasiune, să eviți bârfa, în schimb să afirmi că nu ai nicio părere despre cineva.

Luarea la modul personal începe cu importanța de sine – atunci când crezi că totul se învârte în jurul tău. De asemenea, tu ai niște idei și convingeri atât de înrădăcinate în minte, încât crezi că toată lumea te judecă și abuzează de tine așa cum o faci și tu. De aceea, tu ești tentat să iei totul la modul personal. Dacă eu merg pe stradă și cineva îmi spune că sunt frumoasă dar eu nu știu asta, va însemna enorm pentru mine. Dar dacă eu știu și sunt conștientă de asta, îi voi mulțumi și îi voi spune că deja știu asta. Poate părea puțin răutăcios, dar asta este calea către libertatea personală. În plus, nu uita că, atunci când cineva te insultă, înseamnă că tu nu meriți să ți se atribuie acea trăsătură. De fapt, persoana aceea se confruntă cu propriile ei convingeri. În viziunea ei tu ești urâtă. Tu trebuie să știi cine ești și să nu aștepți validare externă. Oamenii te vor aprecia când se simt bine și te vor insulta când sunt nervoși, nu uita asta.

Presupunerile sunt un mod de a primi răspunsuri. Tu faci presupuneri pentru că ți-e frică să întrebi. Ți-e teamă că vei fi judecat. Tu de fapt ai o nevoie de a avea răspunsuri. Și, în loc să întrebi, faci presupuneri, apoi afirmi că celălalt trebuia să îți știe nevoile. Presupui că toți știu ce gândești tu, chiar dacă nu comunici. În loc de asta, cum ar fi să comunici exact ce vrei să se știe? Să pui întrebări și să răspunzi cu „da” sau „nu” la întrebările pe care ți le pun alții?

În viață trebuie să faci ce îți stă în puteri, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă faci prea multe eforturi, te vei obosi și nu vei mai fi productiv. Dacă faci prea puține, te vei supune frustrărilor și stărilor emoționale distructive. Judecătorul intern te va găsi vinovat. Caută să te bucuri de ceea ce faci, fără să aștepți recompensă. Nu munci pentru recompensă. Muncește pentru dezvoltarea ta. Nu aștepta rezultatul. Fă procesul și acesta va veni.

Acum, îți voi prezenta trei metode prin care să le pui în aplicare. Prima sugerează să lucrezi cu fiecare dintre fricile tale. În fiecare săptămână scrie câte o convingere limitativă și caută să lucrezi cu ea, să scapi de ea și să o înlocuiești cu una constructivă. Imaginează-ți că asta este ca un parazit cu mai multe capete. Dacă tai fiecare cap pe rând, omori parazitul. Este un proces lung, dar funcționează. A doua metodă face referire la autocontrol. Controlează-ți emoțiile și nu le lăsa să te doboare. Ideal ar fi să te iubești pe tine atât de mult încât să nu mai accepți să suferi din pricini inutile. Conservă-ți energia, nu o risipi pe aspecte ieftine. A treia metodă este puțin mai dificilă. Este vorba de o moarte simbolică a parazitului mental. Trăiește în prezent! Eliberează-te de toate grijile pentru viitor și de toate remușcările trecutului. În fiecare zi ai o alegere: să suferi din destinul tău de ființă umană sau să te bucuri de el. Bucură-te de fiecare clipă a vieții tale, nu îți fie teamă să exprimi ceea ce simți, nu știi când vei mai avea oportunitatea să faci asta.

Eu sunt conștientă că tu poți face ce vrei cu informația asta. Eu doar am livrat-o. E responsabilitatea ta ce faci cu ea, dacă vrei să o aplici sau nu. Eu nu vând informația, doar am făcut-o cunoscută. Poți chiar azi să iei decizia de a schimba ceva la tine și de a te elibera de toată suferința. Dacă vrei să afli mai multe, poți citi „Cele patru legăminte” de Don Miguel Ruiz, cartea care a fost baza acestui articol pe care l-ai citit. Acum, sper că ți-a plăcut experiența de astăzi. Pe curând!