Cauzele shoppingului compulsiv

Redactor: Iris Crăciunescu

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Ilinca Pelivan

Intri în mall, vezi vitrina sclipind, te apropii să o cercetezi și te trezești, brusc, înăuntrul magazinului. Într-o fracțiune de secundă, găsești un obiect care te atrage și, fără să-ți dai seama, ajungi la casa de marcat. Cât timp aștepți la coadă, câtevaaccesorii strategic plasate îți fură ochii și te gândești că ar merge foarte bine cu obiectul cumpărat. Ieși din magazin cu o pungămare în mână și cu un zâmbet larg pe față. Te simți bine și în control cu viața ta, însă toată dispoziția ți se schimbă imediat ce ajungi acasă și constați ca nu mai ai bani de buzunar, încercându-te sentimente precum rușine, amărăciune și furie.

Dacă acest tip de comportament se regăsește frecvent la o persoană, poate să fie vorba despre o tulburare de cumpărare compulsivă, cunoscută și sub numele de „oniomanie”. Aceasta se manifestă sub forma unor probleme în controlarea impulsurilor, unei dependențe comportamentale sau chiar sub forma unui tip de tulburare obsesiv-compulsivă, toate aceste probleme psihice caracterizându-se prin incapacitatea de autocontrol.

Oniomania apare, pentru prima dată, la începutul secolului al XX-lea, fiind menționată în manualele de psihiatrie a renumiților psihiatrii, Emil Kraepelin și Paul Eugen Bleuler. Interesant este faptul că Bleuler a introdus oniomania în aceeași categorie cu cleptomania și piromania, dându-și seama că este vorba despre o tulburare psihică legată de incapacitatea de control a impulsurilor, privind-o ca pe o problemă medicalăserioasă.

Cu toate că a fost semnalată de aproape un secol, aceastămaladie nu este foarte bine studiată și înțeleasă nici în zilele noastre.

Un studiu efectuat în anul 2003 arată că 5,8% din totalul populației americane suferă de oniomanie, iar alte studii făcute în anul 1990 au demonstrat faptul că în jur de 80-95% dintre persoanele diagnosticate cu această boală mintală ar fi femei. În prezent, numărul studiilor este mult prea mic pentru a ne forma o opinie cu privire la cifrele reale. Cu toate acestea, neurologii și geneticienii au încercat sa găsească corelații între tulburarea de cumpărare compulsivă și anumite probleme la nivelul unor transmițători, precum dopamina și serotonina. Un studiu din 1998 a găsit o asociere a oniomaniei cu gena DRD1 (a receptorului de dopamina D1), unele cazuri ale acestei tulburări răspunzând favorabil la un tratament medicamentos ce influențează activitatea neurotransmițătorilor, semn că în aceastăboală sunt implicate diverse părți din creier.

Deși majoritatea lumii consideră cumpărăturile drept o activitate recreativă, agreabilă, care ne detașează de griji și de probleme și care ne face să ne simțim bine, în momentul în care pasiunea pentru shopping se transformă într-o dependență, situația se schimbă radical. Diferența dintre pasionații de cumpărături și oniomaniaci este reprezentată de faptul că pe oniomaniaci îi încearcă o nevoie irepresibilă, un impuls copleșitor de a cumpăra ceva, indiferent de utilitate sau de preț.

Oare care sunt cauzele shoppingului compulsiv? Oniomania poate să se formeze ca rezultatul unui răspuns la diferite reacții cauzate de stres, furie sau dezamăgire. În cele mai multe cazuri, această boală apare la oamenii care se simt singuri, neglijați de familie sau prieteni și care vor să se afirme. Ea poate apărea atât la maturitate, cât și în copilărie, dar este mai frecventă în rândul tinerilor. Ca și în cazul celorlalte dependențe, cumpărăturile ajung să reprezinte, pentru cei diagnosticați cu această tulburare, singura modalitate de a face față stresului și problemelor cotidiene. Chiar și așa, aceste cumpărături făcute în mod necontrolat ne pot afecta pe plan financiar, dar și pe plan familial.

Este important să mai știm că această dependență poate fi tratată atât prin intermediul medicamentelor, cât și cu ajutorul unui psiholog sau al unui terapeut. În cazul în care suspectați că v-ați putea confrunta cu această boală, consultați un specialist înainte de a vă trata.