Bullyingul în adolescență

Redactor: Ilinca Iordănescu

Tehnoredactor: Giulia Ciubucciul

Fotograf: Ana Voiculescu

Cu toții cunoaștem termenul de „bullying”, fie că l-am experimentat pe pielea noastră, fie că nu. Însă, în ultimul timp, noi, adolescenții, am început să îl folosim cu sensul de tachinare între prieteni, atunci când ne luăm la mișto unul pe celălalt. Astfel, am transformat acest cuvânt într-unul obișnuit și banal, diminuându-i din gravitate. Așa că, aș vrea să vorbesc despre adevăratul „bullying” și despre efectele lui asupra noastră, în adolescență.

Pentru început, bullyingul este o formă de abuz emoțional sau fizic și are 3 caracteristici: este intenționat (agresorul își dorește să facă rău), este repetat și implică un dezechilibru de forțe (victima este considerată o persoană slabă, vulnerabilă și care nu se poate apăra). Există mai multe forme de bullying, și anume: cel verbal, cel fizic și cea mai nouă formă, cyberbullyingul, adică acela realizat cu ajutorul tehnologiei (rețele de socializare, diverse site-uri, cum era, de exemplu, Tellonym) și care este caracterizat prin anonimitate și distanță fizică.

Așa cum probabil știți deja, bullyingul implică două poziții: cea de agresor și cea de victimă, iar, de cele mai multe ori, atât agresorul, cât și victima au fost sau ajung să fie și în cealaltă poziție. Studiile din ultimii ani au arătat că între 29% și 41% dintre copii au fost victime ale bullyingului, însă 34% din ei au fost atât victimă, cât și agresor, la un moment dat. Pentru fiecare dintre aceste două poziții se poate realiza un „profil”, studiile găsind anumite caracteristici specifice, întâlnite de fiecare parte. În cazul agresorului, specialiștii au observat că aceștia sunt instabili din punct de vedere emoțional și pot fi, de fapt, persoane cu o stimă de sine scăzută, care încearcă în acest mod să se simtă mai puternici sau persoane care provin dintr-o familie abuzivă și imită ceea ce văd acasă (părinții mă bat și atunci și eu îi bat pe alții). În alte cazuri, agresorul a fost și el o victimă a bullyingului în trecut și acum a devenit agresor pentru a se simți din nou puternic, în control sau este un copil neglijat de părinți, care își exteriorizează astfel supărarea, creându-le altora suferință, pentru că el nu mai poate face față. Pe de altă parte, acțiunile agresorului pot fi cauzate de gelozia, aroganța sau narcisismul acestuia, persoana având o părere atât de bună despre ea însăși încât nu poate să suporte nicio critică la adresa ei și răspunde cu violență sau insulte.

De partea cealaltă, în cazul victimei, aceasta este, de cele mai multe ori, o persoană timidă, nesigură, cu o stimă de sine scăzută, care are puțini prieteni, fiind astfel considerată o „pradă ușoară”. Mai există cazuri de bullying cauzate de faptul că victima este mai slabă la învățătură sau este „diferită”, adică este de o etnie diferită, are o altă orientare sexuală sau arată, se îmbracă și se comportă neobișnuit. În plus, la fel ca la agresori, educația de acasă are o influență: dacă adolescentul este învățat să se victimizeze sau să nu spună nimic, să stea în banca lui indiferent de ce i se întâmplă.

De asemenea, pe lângă agresor și victimă, mai există una sau mai multe persoane implicate în fenomenul bullyingului, și anume martorii. Aceste persoane au de făcut o alegere în momentul în care devin martori: să se implice și să ajute victima, încercând să oprească agresorul sau să nu facă nimic, devenind simplii „bystanders” (având loc „efectul bystander”). Persoanele care au un grup stabil de prieteni tind mai mult spre a acționa și a protesta în cazuri de bullying, spre deosebire de persoanele mai retrase, mai puțin populare, care simt că nu au cum să ajute. În cazul în care martorul face parte din grupul de prieteni al agresorului, lucrurile devin și mai complicate, agresorul putând să creeze iluzia că toată lumea este de acord cu el sau imprimându-le celor din jur un sentiment de frică, făcându-i astfel să nu se implice.

În 2011, doi cercetători suedezi au făcut un studiu pentru a analiza felul în care privesc adolescenții cauza bullyingului, în funcție de sex sau de experiențele anterioare legate de acest fenomen. Au adunat 176 de adolescenți (93 de fete și 83 de băieți) cu vârste între 15-16 ani și i-au rugat să completeze un chestionar. Primele întrebări au fost legate de experiențele lor cu privire la bullying (dacă au astfel de experiențe și dacă da, în ce poziție s-au aflat), din care a reieșit că 25% dintre ei au fost victime, 19% agresori, 11% au fost atât victime cât și agresori, 30% au fost doar martori și 15% au spus că nu au avut o astfel de experiență. Apoi, au urmat întrebările legate de cauzele bullyingului, care au fost împărțite în 5 categorii mari (vina agresorului, vina victimei, vina anturajului, vina școlii și vina societății/ naturii omului), fiecare dintre ele fiind împărțită la rândul ei în mai multe subcategorii. Categoria „vina agresorului” a avut cele mai multe răspunsuri, 69, cei mai mulți adolescenți bifând subcategoriile „poziția socială” (agresorul vrea să își mențină puterea, statutul, popularitatea și atunci îi trage pe ceilalți în jos) și „defecte personale” (are o stimă de sine scăzută, este nesigur pe sine, are probleme psihologice). Următoarea, după numărul de voturi, a fost „vina victimei” (42 de răspunsuri), unde aproape toți (37) au bifat subcategoria „victima este ieșită din comun”. Aceasta a fost cea mai bifată dintre toate subcategoriile, de la toate categoriile. La „vina anturajului” au fost 21 de răspunsuri, cele mai multe (13) fiind la subcategoria „presiune din partea grupului” (agresorul se simte presat de grup să se comporte într-un anumit fel, pentru a fi acceptat). În final, ultimele două categorii, „vina școlii” și „vina societății” au avut fiecare câte 7 răspunsuri, cele mai multe (5) fiind la „pentru că la școală ne plictisim”, în cazul primei și la „oamenii sunt diferiți și acest lucru duce la conflicte”, în cazul celei de-a doua. De asemenea, o altă concluzie trasă în urma acestui studiu a fost că mult mai multe fete (80%) au atribuit cauza bullyingului agresorului, față de băieți, iar mai mulți băieți (52%) au atribuit cauza victimei, față de fete.

Am lăsat la final un lucru destul de important, zic eu, și anume urmările bullyingului din adolescență. Ideea este că acesta nu este bun pentru absolut nimeni, efectele manifestându-se asupra tuturor celor implicați: victimă, agresor și martor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Victimele pot ajunge să nu mai frecventeze școala (sau dacă o fac, au dificultăți de concentrare/ de învățare), să nu mai iasă la fel de des din casă, din frica de a nu se întâlni cu agresorul sau să își piardă interesul în activitățile preferate. Aceste persoane au stări puternice de tristețe, singurătate și furie (posibil și o dorință de răzbunare), o stimă de sine scăzută, suferă de anxietate și pot ajunge în depresie sau chiar la suicid, în cazurile grave. În plus, victimele sunt mai predispuse la anumite probleme de sănătate și la probleme psihologice, cum ar fi tulburări de alimentație sau „body dysmorphia”. Pe termen lung, efectele sunt în general legate de interacțiunile sociale (victimele sunt mai închise în ele, evită interacțiunile și le este frică să intre în relații cu oameni noi), dar și de stresul post-traumatic sau de tendința de a se „auto-distruge” (victima se simte lipsită de valoare și importanță și ajunge, de exemplu, la consumul de alcool/ droguri). Cam aceleași efecte, dar mai puțin intense, sunt întâlnite și în cazul martorilor, care deși sunt afectați indirect de acest fenomen, sunt un fel de victime la rândul lor. Ultimii, dar nu cei din urmă, sunt agresorii, asupra cărora efectele sunt: un comportament violent constant (persoana ajungând să fie abuzivă în relații sau să aibă probleme cu legea), consumul de substanțe, insensibilitatea emoțională și tendința de a fi mai sensibili la recompensă.

Dacă e ceva cu care aș vrea să rămâneți în urma acestui articol, ar fi că: bullyingul nu este bun pentru nimeni! Dacă ați fost victima acestui fenomen, nu ezitați să cereți ajutor, fie părinților, fie unui psiholog, oricui care să vă ajute să treceți peste, iar dacă veți fi martori vreodată, chiar dacă poate vă este greu, încercați să ajutați cum puteți, luați atitudine, sau macăr, fiți alături de victimă și încercați să o faceți să se simtă mai bine. Orice ajutor contează!