Borderline Personality Disorder (BPD) - from a border to a border “no.. I am not okay”

Borderline Personality Disorder (BPD), este o tulburare de personalitate care reprezintă un model de reacții emoționale, de gândire și de comportamente în care predomină instabilitatea în relațiile interpersonale, în imaginea de sine, impulsivitate în reacții și comportament. Poate fi vorba de atât de multe lucruri de la persoană la persoană.

Vorbind despre ,,Ce înseamnă Border Personality Disorder în viața ta de zi cu zi” am reușit să văd mai departe de o definiție oarecare, sau de o opinie personală. Border-ul este pentru unii o voce interioară care nu face decât să critice fiecare acțiune, să demonteze orice bucurie sau mândrie pe care persoana respectivă ar putea să o aibă.

O voce atât de zgomotoasă și de persuasivă pentru ei încât ajung în punctul în care să se autodistrugă emoțional, să se degradeze, să simtă că nimic din ce fac nu este suficient, nu este bine, nu este cum trebuie să fie.

,,Eram la birou, și tocmai ce reușisem să-mi ajut o bună colegă să-și configureze o bază de date cu care avea probleme. M-am simțit atât de mândru de mine când mi-a mulțumit, am putut să văd fericirea din ochii ei… am vrut să îi zâmbesc înapoi, dar înainte să-mi dau seama deja era acolo… vocea. Îmi zicea că doar s-a folosit de mine, că mă urăște, că sunt un prost că am ajutat-o, că nimeni nu are cu adevărat nevoie de mine. Acea noapte a fost o noapte grea, poate că nu a părut nimic special, dar pentru mine a fost momentul când am cedat vocii” - anonymous

Suferință exteriorizată prin violență, constanta frică că o să îi rănești pe cei la care ții cel mai mult în viață, durerea pe care o simți după momentul în care realizezi că nu ai mai putut să te controlezi și ai rănit emoțional, poate chiar fizic, pe cineva care știi că nu ți-ar face niciodată nimic să te rănească. Sentimentul că nu faci decât să rănești oriunde și orice ai face.

,,Ne certam, nimic nu părea în neregulă, până la urmă orice cuplu mai are și certuri… apoi s-a întâmplat ceva. Eu am început să urlu la el, am aruncat cu farfuria de pe masă de pământ și m-am aruncat nervoasă spre el… am început să îl lovesc, cu palmele, cu pumnii în piept, în timp ce încă urlam că îl urăsc și să plece din casa mea… momentul în care i-au dat lacrimile… momentul ăla. Am simțit cum inima mea s-a făcut fărâme… dar în loc să îl iau în brațe și să-i zic că îmi pare rău i-am zis încă o dată...te urasc.. Nu m-am urât niciodată mai mult” - Mădălina

Atașamentul incontrolabil și foarte rapid, poate chiar obsesiv de persoane care se contrazice cu constanta frică și sentiment că oamenii te vor părăsi, până în punctul în care ajungi să îndepărtezi oamenii de lângă tine din simpla frică să nu te îndepărteze ei primii.

,,când eram mic eram cel mai comunicativ copil.. La vârsta de 7 ani părinții m-au abandonat, bunicii nu m-au vrut așa că am fugit de a avea relații de atașament cu oamenii încă de la vârsta aceea. La 25 m-am îndrăgostit pentru prima dată și am știut că ea este aleasa. Ne-am căsătorit la numai jumătate de an când ea a rămas gravidă, și de acolo lucrurile au început să se schimbe.. Ea a început să se poarte diferit, poate din cauza sarcinii, dar ce am simțit eu a fost că nu mă mai vrea lângă ea. De atunci în colo m-am răcit… m-am retras în muncă, nu o mai țineam noaptea în brațe, nu mai beam cafeaua de dimineață împreuna.. Cred că poți să deduci ce s-a întâmplat. S-a despărțit de mine, cu o lună înainte să nască” - anonymous

Frica de a ieși din casă pentru că ai constantul sentiment că cineva te privește, te judecă, te analizează, că toată lumea vrea să te modeleze și că nu ești nimic pentru nimeni.

,,Eram în metrou. Era destul de aglomerat, stăteam jos, ma uitam la telefon, mi-am ridicat privirea pentru o secundă, și în acel moment mi s-a părut că toată lumea se uita la mine… am încetat să respir pentru că aveam impresia că ei îmi aud respirația și mă judecă, m-am făcut mică când toți ceilalți s-au făcut uriași" - Alexandra Piscan

Care Sunt Principalele Comportamente De La Baza Borderline-ului…

Un cumul de relații interpersonale intense și instabile caracterizate prin alternare între extremele de idealizare și devalorizare în care frecvent între relațiile de prietenie, dragoste, între momente în care celălalt este „perfect/tot ce își doresc/motivul pentru care trăiesc”, dar în momentul în care simte o respingere sau simte că cealaltă persoana nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, o să gândească și să reacționeze cu furie, argumentând că celălalt este „de vină/ că îi vrea răul/ că este împotriva lui”. Poate decide impulsiv să „rupă” relația, pentru ca apoi să realizeze ca nu asta este ceea ce își dorea sa faca și că acea decizie a fost una care nu i-a adus nici un bine.

Perturbare de identitate: imagine de sine sau conștiință de sine marcată şi persistent instabilă în care totul fluctuează între o imagine de sine foarte negativă, care poate degenera până la ură de sine sentimente de lipsă completă de valoare, de inutilitate a propriei vieți, momente care alternează cu episoade puternice de mândrie, în care adevărul meu este adevărul absolut.

Impulsivitatea care ajunge să fie vătămătoare în momentul în care apelăm la astfel de comportamente ca mecanism de combatere a emoțiilor extrem de intense, de diminuare a durerii resimțite legate de abandon, împotriva plictiselii și vidului interior, ca expresie a urii față de sine sau de alții sau din contră, ca expresie a forței de decizie proprii. Acestea pot varia, de la uzul de droguri, la sexul neprotejat, consumul de alcool, și așa mai departe

Comportament, gesturi sau ameninţări repetate de suicid sau comportament automutilant. Din nou… ceva la care apelăm considerând suicidul o rezolvare rapidă a dezechilibrelor psihologice. Relațiile interpersonale pot fi grav afectate de aceste pericole permanente și urgențe vitale, fiind greu pentru partenerul de viață, părinți, terapeuți să continue relațiile într-o astfel de dinamică.

Sentimentul cronic de vid cu care se confruntă des cu sentimentul de gol interior ca și când ne-ar lipsi complet sentimentele uneori atât de intens încât automutilarea este singura metoda - durerea fizică- prin care spunem că poate simți ceva.

Acestea sunt doar cateva din multele lucruri cu care o persoana cu borderline personality disorder se luptă în fiecare zi, încercând din răsputeri să fie funcțional în detrimentul acestor simptome care uneori tind sa ii acapareze viața. Lucrurile astea sunt lucruri care pot fi un trigger, lucruri care pentru alți pot părea atât de neînsemnate, lucruri care altor le-ar aduce emoții pozitive. Asta este ce face mintea Borderline. Nu te lasă să fii cea mai buna versiune a ta. Te ține blocat într-o buclă a repetiției. "Nimic nu e bine, nimic nu va fi bine. Nu este suficient. Nu este bine așa. Nu te vrea. Ai exagerat."

Cum Se Tratează Borderline Personality Disorder?

Una dintre cele mai eficiente metode de a lucra cu pacienții borderline este terapia de tip DBT, (Dialectical Behavioral Psychotherapy). Această terapie constă în învățarea unui set de abilități pe care persoana să le folosească pentru a-și eficientiza modul de trai. Este un tip de terapie care se concentrează pe a vorbi, a te deschide.

Această terapie poate fi făcută fie individual, fie într-un grup de terapie, ca pe un curs de învățare al acestor abilități.

Abilitățile DBT sunt destul de ușor de accesat și se împart în 4 categorii de învățare…

• Mindfulness - poate cea mai importantă parte în care înveți tehnici de meditație, și despre cum să folosești mintea înțeleaptă (mintea perfect echilibrată între rațional și emoțional)

• Eficiența Interpersonală - un modul de învățare în care se vorbește despre

îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți și cu tine însuți, metode prin care să fii confortabil cu a fi tu în relație cu alții.

• Toleranța la distres - modul în care se vorbește despre diferite tehnici (pe care ulterior le personalizezi în funcție de ce funcționează cel mai bine pentru tine) pentru a ,,supraviețuii’’ momentelor de criză

• Reglarea Emoțiilor - modul în care se prezintă tehnici de autocunoaștere, de autoanaliză, metode de calmare a emoțiilor care nu sunt proporționale cu evenimentele care le-au declanșat.

Clinica Hope este cea care a adus conceptul de DBT în România și singura clinică în prezent care are programe de terapie care au la bază acest tip de terapie. Ei au atât un grup, în care predau abilitățile de bază, curs care durează 6 luni și este susținut de cea mai bună terapeută de DBT din România, Anca Răducan, dar au și terapeuți individuali cu specializare în terapia dialectic comportamentală.

Atenție! Trebuie spus că adolescenții și tinerii cu probleme de identitate (specifice perioadei de dezvoltare și cristalizare a personalității) pot prezenta tranzitor comportamente care, în mod eronat, pot da impresia de tulburare de personalitate borderline.