Bolile psihosomatice

Redactor: Andra Medrega

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Fotograf: Ana Florescu

Sigur ai avut la un moment dat simptome precum „fluturi în stomac”, ritm cardiac crescut sau respirație rapidă înainte de a urma să se întâmple ceva important pentru tine, poate un examen sau o prezentare în fața unui public, iar în condiții de stres este ceva normal să apară. Te-ai întrebat, atunci, ce gânduri și emoții le cauzează? Aceleași simptome care au cauză psihologică pot deveni o problemă atunci când sunt prezente constant în viața unui om și îi afectează traiul de zi cu zi. Totuși, cum devin ele boli psihosomatice?

Ce sunt bolile psihosomatice?

Bolile psihosomatice sunt prezente atunci când individul dezvoltă simptome fizice care nu au o explicație medicală, dar au cauze la nivel psihologic. Genul acesta de afecțiuni tind să aibă conotații negative și s-ar putea să auzi oameni spunând „totul este în capul tău”. Deși nu putem nega existența unui strop de adevăr în acea afirmație, fiindcă, după cum o să mai detaliez în continuare, există o puternică legătură între minte și corp, este foarte important ca ele să fie luate în serios și tratate la timp, pentru a nu ajunge să agraveze starea de sănătate a persoanei respective și să îi fie afectate activitățile zilnice.

Care sunt simptomele și când devin o problemă?

Simptomele tind să difere de la o persoană la alta, iar intensitatea lor să fluctueze pe perioade de timp, în funcție de starea mentală a individului, dar printre cele mai comune se numără: dureri de cap, amețeli, probleme digestive, durere la nivelul pieptului, ritm cardiac și puls crescut, dificultăți în respirație, etc. Devin o problemă atunci când ele interferează constant cu viața de zi cu zi a individului, iar starea sa de sănătate începe să fie afectată.

Tulburările psihosomatice sunt cele care apar sau evoluează în prezența unor factori psihologici. Astfel, simptomele enumerate mai sus pot fi semne ale apariției unei boli psihosomatice sau indicii că s-ar putea să afecteze evoluția unor afecțiuni deja prezente: de exemplu, recuperarea fizică a cuiva care a trecut printr-un infarct miocardic poate fi încetinită de prezența stresului în viața sa.

Există riscul ca omul să intre într-un cerc vicios în care anxietatea e legată chiar de existența simptomelor, iar fixarea pe ele să-i agraveze atât starea psihică, cât și pe cea fizică.

De ce anume sunt cauzate?

Bolile psihosomatice își au rădăcini în emoții precum frica, neîncrederea sau furia atunci când ele devin sentimentele predominante ale unei persoane pe o anumită perioadă de timp. O traumă recentă mai poate reprezenta un factor de risc pentru apariția unei astfel de tulburări. De asemenea, refularea anumitor trăiri pe perioade mai lungi de timp pot cauza tulburări psihosomatice: imaginează-ți că, dacă nu găsești un mod de a te elibera de emoțiile negative, în timp, poate chiar câțiva ani, ele vor fi transpuse la nivel fizic, putând să devină afecțiuni fizice serioase.

Cum sunt diagnosticate tulburările somatoforme?

Persoanelelor care prezintă simptome specifice bolilor psihosomatice le este recomandat să consulte mai întâi un medic și să completeze o serie de analize, pentru a se asigura că pot exclude orice fel de cauză medicală.

Dacă simptomele sunt prezente mai mult de câteva luni și nu se poate găsi nicio cauză medicală, atunci persoana este sfătuită să consulte un psiholog sau psihiatru pentru a continua un tratament corespunzător.

Cum sunt tratate bolile psihosomatice?

Odată diagnosticate, există trei căi de tratare a bolilor psihosomatice: cea psihiatrică, medicamentoasă, cea psihologică, prin psihoterapie, sau combinarea celor două.

Cea din urmă presupune o colaborare între cei doi specialiști, psihologul și psihiatrul, pentru a găsi o metodă prin care pacientului să îi fie ameliorate simptomele prin calea medicamentoasă, în timp ce se acordă atenție și rădăcinilor psihologice ale problemelor sale.

Urmarea căii strict psihiatrice, cu ajutorul medicamentelor, rezolvă problema pacientului doar pe termen scurt, în timp ce vulnerabilitatea sa în fața emoțiilor negative rămâne, alături de riscul ridicat de reapariție a simptomelor psihosomatice.

Astfel, psihoterapia rămâne soluția care tratează problema de la rădăcină și previne riscul de somatizare a emoțiilor negative în viitor. Deși necesită mai mult timp și motivație din partea pacientului, îl ajută să conștientizeze posibilele cauze ale simptomelor, dar și propriile comportamente și atitudini pe care le poate schimba pentru a face față mai ușor emoțiilor negative.