Boala secolului (- Nomofobia)

Redactor: Iris Crăciunescu

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician Andreea Negulescu

Când auzi termenul de „boala secolului”, la ce te gândești prima oară? Probabil la cea mai recent apărută boală infecțioasă, COVID-19. Deși nu trebuie să o tratăm cu indiferență, aceasta nu este cea mai răspândită și periculoasă boală din acest secol. Comparând bolile fizice cu cele psihice, ajungem la concluzia că cele psihice ne afectează mult mai tare. Astfel, titlul de „boala a secolului” îi revine nomofobiei.

Nomofobia este o condiție psihologică ce constă în frica de a rămâne fără telefon. Termenul de „nomofobie” a prins rădăcini încă din anul 2008, în Regatul Unit, în timpul unui studiu care implica organizația de cercetare "YouGov". Obiectivul studiului era să evalueze posibilitatea apariției problemelor de anxietate în timpul utilizării telefonului mobil. În urma acestui studiu, s-a constatat că 53% din cetățenii britanici care foloseau telefonul păreau destul de alarmați în momentul în care și-l pierdeau, rămâneau fără internet sau baterie. Același studiu a mai arătat și faptul că 58% dintre bărbați și 47% dintre femei prezentau o formă de anxietate când venea vorba de imposibilitatea utilizării telefonului mobil. Mai mult, 60% dintre aceștia au recunoscut că suferă de această temere deoarece consideră că fără telefon nu ar mai fi în stare să mențină legătura cu cei dragi.

Anul acesta, s-a constatat că un elev petrece mai mult de 9 ore pe zi pe telefon, rapoartele arătând că, în medie, 77% dintre adolescenți își verifică dispozitivele de comunicare imediat ce se trezesc, estimându-se că un elev intră pe telefon de cel puțin 35 de ori pe zi. Un număr îngrijorător ce poate afecta mulți tineri odată cu trecerea timpului.

În prezent, toate relațiile din jurul nostru au ajuns să fie contaminate de tehnologie. Pentru foarte mulți adolescenți, telefonul mobil poate reprezenta un scut împotriva interacțiunilor cu cei din jur, deoarece cu ajutorul lui ne putem deconecta de la viața reală, intrând astfel într-un univers familiar, în care deținem controlul absolut, fără a depune prea mult efort. Putem comunica cu persoane din diferite colțuri ale lumii în câteva secunde, putem afla informații despre orice subiect, printr-o singură căutare, putem să facem poze sau să achiziționăm lucruri precum haine sau mâncare în orice moment al zilei, fără a ne deplasa. Cu toate acestea, începem să ne dăm seama că lumea de basm pe care ne-o oferă telefonul nu este decât ceva de fațadă, pentru ca, în momentul în care îl închidem, basmul să se risipească, făcându-ne să devenim din ce în ce mai obosiți, apatici, sociopați și anxioși.

Așadar, tehnologia distorsionează și limitează interacțiunile social-umane, atașamentul față de telefonul mobil fiind similar tuturor celorlalte dependențe. Ba chiar, după spusele profesorului universitar Richard Shambare, telefoanele mobile sunt „posibil cea mai mare dependență ce nu ține de droguri a secolului 21”, deoarece cauzează interferențe în producția de dopamină, aceasta fiind neurotransmițătorul care controlează circuitul creierului când vine vorba de o recompensă.

Totuși, folosit cu măsură, telefonul mobil nu trebuie considerat un pericol și trebuie văzut mai degrabă ca o unealtă ce revoluționează în cel mai bun sens lumea. Este nevoie doar să învățăm cum să ne folosim de ea, transformând-o într-un aliat în viața de zi cu zi.