.jpeg)
Redactor: Elena Radu
Tehnoredactor: Andreea Tănăsoiu
Grafician: Mara Diaconescu
Respiri, dar parcă te sufoci. Încerci să te calmezi, dar deja îți auzi pulsul în urechi. Dinții îți clănțăne, iar pe șira spinării simți un fior rece. Acum tremuri tot. Încerci să te ții tare să nu leșini. Te întrebi, poate, cum ai ajuns aici? (Acesta este un exemplu de atac de panică.)
Îți spun eu! Nu te teme, am experiență, și eu mă confrunt cu atacuri de panică sau de anxietate, știi care e diferența? De multe ori, cuvintele „panică” și „anxietate” se folosesc pe post de sinonime, dar nu înseamnă același lucru. Cele două tipuri de atacuri au atât intensități, cât și durate diferite.
Despre panică
Atacul de panică este mereu cauzat de un trigger. Adică, un exemplu de astfel de atac cauzat de ceva, este o fobie. Să spunem că am o frică teribilă de șerpi, iar într-o excursie, mă abat de la drum și mă trezesc față în față cu un șarpe, oricât de mic. Așa se provoacă un atac de panică.
Un alt aspect important al acestui tip de atacuri, este că durează 5-20 minute. Vin repede, ai trăiri foarte intense, care ajung la pragul maxim în aproximativ 10 minute. Dar care sunt mai exact aceste simptome intense? Simptome comune sunt: pulsul ridicat, senzația de amețeală sau leșin, ți se pare că ești prea cald sau, din contră, prea rece, ai o durere în piept sau în stomac (senzația de nod în gât sau de ghem în stomac), transpiri sau tremuri, senzația de sufocare sau înec, ți se înmoaie genunchii sau îți tremură picioarele etc.
Despre anxietate
Atacul de anxietate este rezultatul unei perioade de îngrijorare sau stres. Durata respectivei perioade poate varia între câteva ore și câteva săptămâni. De obicei, aceste atacuri sunt mai vizibile, pronunțate după câteva minute sau ore, având nevoie de mai mult timp să ajungă la o intensitate perceptibilă. Totuși, acest stres constant, este destul de sâcâitor și ajunge să producă un atac de panică, atunci când persoanele se sperie de propriile simptome de anxietate.
Știm că atacul de panică câteodată nu are o cauză știută de noi, ba chiar nu înțelegem de unde vine sentimentul de neliniște pe care îl simțim. În multe cazuri, această neliniște provine dintr-o stare de anxietate, un atac de anxietate pe care l-am avut de ceva timp, dar abia acum a început să fie vizibil deranjant. Spun asta pentru că, atacurile de panică sunt foarte intense, iar cele de anxietate sunt mai „domoale”, iar dacă te sperii de atacul de anxietate, îți poți crea, fără să vrei, și un atac de panică.
Un exemplu este atunci când urmează să dai un test pentru care te-ai pregătit de câteva săptămâni, iar stresul s-a creat treptat. Câteodată, nici nu realizăm cât de stresați suntem până nu primim foaia cu testul. Și atunci... blanc! Și începe să te doară burta, ți se înmoaie genunchii, te simți de parcă nu ești tu – nici nu îți amintești ce ai învățat. Ceea ce ai experimentat este un atac de panică suprapus cu cel de anxietate.
Acum, hai să vă arăt și cum poate arăta un atac de anxietate! Afli că vei da test peste două săptămâni la o materie oribilă, pentru care de ceva timp nu te-ai mai chinuit să înveți. Chiar de atunci, începi să te simți mai îngrijorat, îți creezi o imagine încurajatoare – te privești cum primești înapoi testul și în dreapta sus este scris lizibil, cu roșu, mare, un 5 de toată frumusețea.
Încerci să-ți alungi gândurile și crezi că uiți.
Te tot pregătești, dar nu poți scăpa de sentimentul că nu va ieși bine. Începi să nu mai dormi noaptea ca să mai repeți cine știe ce pentru a mia oară. Și oricât de obosit ești, tot îți bați piciorul constant, nu stai niciodată într-un singur loc.
Aici ceea ce experimentezi este o stare de anxietate continuă cu atacuri de anxietate sporadice. Nu mai poți dormi noaptea, fiindcă atunci ai mai mult timp să-ți amplifici sentimentul de neliniște, gândindu-te la cât de rău va fi. Atacurile nu sunt foarte intense, dar sunt destul de puternice cât să te țină treaz
A venit testul.
Te uiți la foaie și îți e frică de posibilitatea de a avea un atac de panică tocmai în momentul acela. Te macină frica asta, și chiar ajungi să ai unul la scurt timp după.
Ce simptome ale atacului de anxietate au fost prezente în exemplu? Anxietatea e mai complexă decât atacul de panică și afectează și mintea, și corpul. Putem observa că persoana s-a simțit mereu stresată, nu putea să se relaxeze, se simțea de parcă dacă nu se stresa îndeajuns încontinuu, nu va putea să facă bine la test, s-a îngrijorat că va avea atacuri de anxietate și panică și credea că rezultatul va fi oricum cel nedorit.
Din perspectiva acțiunii anxietății asupra corpului, simptomele au fost incapacitatea de a rămâne într-un singur loc, bătutul din picior, probleme cu dormitul și apariția atacurilor de panică în momentul primirii mult așteptatului test. Alte simptome comune sunt migrenele, amețelile, o frecvență respiratorie mai mare, bătăi neregulate ale inimii, nevoia de a merge mai des/ mai rar la toaletă, specificul ghem în stomac/ nod în gât ș.a.m.d.
Riscul de a avea un atac de anxietate crește dacă o persoană se expune la locuri/ obiecte care îi aduc aminte de traume pe care le are, odată cu consumul de cafeină, dacă o persoană dependentă de droguri sau de alcool încetează brusc să mai consume, dacă o persoană din familie suferă des de atacuri de anxietate sau alte tulburări.
Panică vs Anxietate
Acum că am terminat de vorbit despre fiecare în parte, este timpul să facem o paralelă între ele.
Atacurile de panică
-Apar din cauza unui trigger specific – fie el perceput sau neperceput inițial de om.
-Simptomele apar imediat, brusc.
-Simptomele sunt extrem de deranjante; nu-ți poți continua ceea ce făceai decât după ce atacul de panică trece, dar și după rămâi cu un sentiment neplăcut.
-Se termină după câteva minute.
Atacurile de anxietate
-Rezultat al stresului.
-Sentimentul de anxietate este construit treptat; necesită o perioadă mai lungă de timp pentru ca simptomele să fie perceptibile.
-Simptomele sunt ușoare, dar mereu prezente și pot crește în intensitate conducând la un atac de panică.
-Se pot prelungi pe o lungă perioadă de timp.
Modul în care ameliorăm simptomele ambelor tipuri de atacuri este asemănător, dacă nu chiar același. În primă fază, trebuie să identificăm ce tip de atac avem folosind simptomele și ce înseamnă fiecare tip de atac. Este important, de asemenea, să îți repeți o propoziție rațională, care să te asigure că totul va fi bine: „În curând mă voi simți mai bine, pentru că niciun atac nu durează la nesfârșit!”.
Apoi, este recomandat să încerci niște tehnici de respirație care să îți readucă ritmul respirației la normal, să-l liniștească. Poți încerca tehnica 3-4-3: inspiră timp de 3 secunde, ține aerul în piept pentru alte 4 secunde și apoi exprimă în 3 secunde. Repetă până când ritmul respirației s-a rărit. Tehnicile de respirație se recomandă mai ales în atacurile de panică.
Pentru atacurile de anxietate mai ales, poți încerca mindfulness. Este un tip de meditație care are la bază dorința de a te reconecta cu tine, corpul tău și prezentul. Va avea un efect la fel de calmant precum tehnicile de respirație.
Dacă simți că a gândi nu este suficient, poți încerca să ții un jurnal în care îți notezi tot ceea ce te face să te simți neliniștit. Astfel, ți-ai vedea tot stresul scris pe o foaie și l-ai „scoate din tine”. Chiar ai putea să te gândești că odată scris în jurnal, nu mai este anxietatea ta, este doar al jurnalului.
Altceva care pe mine m-a ajutat a fost să vorbesc cu familia sau prietenii despre felul în care mă simt și să îi întreb cum s-ar calma ei dacă ar fi în locul meu. Este o metodă foarte bună atunci când ești în pană de idei și nu știi ce să mai încerci ca să scapi de anxietate.
Concluzii
Atacul de panică și atacul de anxietate au câteva simptome comune (transpirația, un ghem în stomac, nod în gât), dar se diferențiază prin intensitate și durata de timp pe care acționează.
Odată ce identifici în timpul unui atac ce tip de atac ai, încearcă să te calmezi și să iei măsuri de diminuare a stresului din viața de zi cu zi, mai ales dacă observi că ai atacuri de anxietate frecvente. Nu uita că este mereu în regulă să ceri ajutorul celor din jur, al familiei, al prietenilor, eventual să apelezi la un psiholog.
Nu ești singur și te poți ajuta!